ICCJ. Decizia nr. 2532/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2532/2009
 Dosar nr. 2785/1/2008
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 august 2006, petenta SC S.E.F.E.R. SA Ploieşti a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 128 din 11 mai 2006, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. 381/2005, solicitând ca, în contradictoriu cu intimata SC C.T.F. SA Bucureşti, să se dispună anularea sentinţei arbitrale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 364 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii în anulare, a arătat că a fost obligată să plătească penalităţi în sumă de 4.344.982,55 Ron, calculate pentru perioada 30 iunie 2003 â€" 13 octombrie 2005, precum şi suma de 69.039,76 Ron, reprezentând taxe arbitrale; a susţinut că sentinţa arbitrală este nelegală şi netemeinică întrucât, după încheierea contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 1/4924/2001, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a emis Ordinul nr. 901 din 21 iunie 2002 prin care, tariful de utilizare a infrastructurii s-a redus de la 5,8 Euro/teren Km la 3,6 Euro/teren Km, iar aceste prevederi au caracter imperativ.
În condiţiile în care, pentru perioada august â€" aprilie 2003 a plătit un tarif de 5,8 Euro/teren Km, a susţinut că C.N.C.F.R. nu mai putea solicita penalităţi şi că, de fapt, aceasta îi datorează 15.011.308.992 Rol sumă rezultată din diminuarea tarifului de utilizare.
Prin sentinţa nr. 21 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de petentă, dispunându-se restituirea către petentă a diferenţei de 11.201,71 lei, reprezentând diferenţa nedatorată de taxă de timbru.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare în ce priveşte dispoziţiile legale imperative încălcate, la art. 969 C. civ., acţiunea în anulare este neîntemeiată.
A considerat că dispoziţiile legale menţionate nu sunt de ordine publică şi că tribunalul arbitral a apreciat corect în raport de probele dosarului şi de situaţia de fapt că, potrivit art. 969 C. civ., convenţia părţilor are putere de lege.
Cu privire la Ordinul nr. 901/2002 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei, a constatat că este nefondată critica apelantei, dat fiind faptul că acesta nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, el neintrând în vigoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Prin Decizia nr. 3264 din 23 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.E.F.E.R. SA Brazi împotriva sentinţei nr.21 din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a pronunţa această deciziei, Înalta Curte a reţinut că în cuprinsul cererii de recurs, amplu motivată nu se indică niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar, cu toate acestea, din modul de redactare, se constată că cele invocate se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în esenţă, se rezumă la aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare la art. 969 C. civ., la prevederile Ordinului nr.901/2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice Transportului şi Locuinţei, prin care s-au prevăzut noi tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare.
Recurenta a susţinut că prevederile art. 969 C. proc. civ. conform cu care, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, au caracter imperativ, iar nu supletiv astfel că, instanţa anterioară a încălcat şi nesocotit acest aspect, considerând greşit că nu poate fi invocat în condiţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., în cadrul acţiunii în anulare.
Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi doar pentru motivele prevăzute la lit. a)-i).
În cauza dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat acţiunea în anulare pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., susţinând că au fost încălcate prevederile art. 969 C. proc. civ. ori, pe bună dreptate, instanţa anterioară a reţinut că nerespectarea acestor prevederi nu poate constitui motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale conform textului menţionat, care se referă la încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.
Înalta Curte a considerat că relaţiile contractuale dintre părţi, fiind guvernate de principiul libertăţii de voinţă, vizează raporturi de drept privat, iar nerespectarea prevederilor contractuale nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau dispoziţiilor imperative ale legii.
Interpretarea clauzelor contractuale şi constatările făcute de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, datorită faptului că instanţa efectuează doar un control de legalitate şi nu de netemeinicie.
Pe de altă parte, invocarea motivului prevăzut de lit. i) nu poate constitui un pretext pentru a se provoca o reexaminare pe fond a litigiului.
În baza considerentelor arătate, Înalta Curte a menţinut, ca legală, sentinţa atacată prin respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 3264 din 23 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 7976/2/2006, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., SC S.E.F.E.R. SA Ploieşti a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii formulate de către C.N.C.F. C.F.R. SA.
Revizuienta, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că prin adresa nr. 20/03/2008 din data de 20 martie 2008 emisă de Ministerul Transporturilor â€" Direcţia Infrastructură şi Transport Feroviar, ca urmare a adresei înaintate către această instituţie de SC S.E.F.E.R. SA Ploieşti, prin adresa nr. 244 din 19 martie 2008, se demonstrează îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, în documentul emis de Ministerul Transporturilor, susţinea revizuienta â€" se arată expres punctul de vedere al acestei instituţii privind aplicabilitatea dispoziţiilor prevăzute în Ordinul nr. 901/2002, faţă de toate societăţile naţionale şi comerciale din sectorul feroviar; acelaşi minister, ca urmare a faptului că i-au fost solicitate relaţii cu privire la obligativitatea sau nu a Ordinului nr. 901/2002, ca răspuns, prin adresa nr. 20/1325 din data de 24 martie 2008, a specificat foarte clar acest lucru şi anume că, ordinul este aplicabil tuturor societăţilor care au ca activitate transportul feroviar.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că SC S.E.F.E.R. SA Ploieşti şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare ..., care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor....
În speţă, înscrisurile noi de care înţelege să se prevaleze revizuienta în susţinerea cererii de revizuire, astfel întemeiate în drept, sunt adresa nr. 20/03/2008 din 20 martie 2008, emisă de Ministerul Transporturilor, ca urmare a adresei sale nr. 244 din 19 martie 2008, precum şi adresa acestui minister, cu nr. 20/1325 din 24 martie 2008, ca răspuns la adresa sa, nr. 234/2008.
Analizând actele prezentate, în raport de temeiul legal invocat, se constată că aceste înscrisuri nu îndeplinesc cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt emise după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei arbitrale, nefiind îndeplinită, în mod evident în această situaţie, nici condiţia ca înscrisurile respective să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi nici ca aceste acte să fie reţinute de partea potrivnică, atât timp cât ele sunt ulterioare soluţionării definitive şi irevocabile a litigiului dintre părţi şi reprezintă adrese de răspuns emise de Ministerul Transporturilor urmare solicitărilor formulate de revizuienta-pârâtă.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se reţine că cererea de revizuire este nefondată şi va fi menţinută, ca fiind legală, în raport de temeiul de drept invocat pentru desfiinţarea acesteia, Decizia pronunţată de Înalta Curte, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC S.E.F.E.R. SA BRAZI â€" prin lichidator SC E.I.P.U.R.L. PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 3264 din 23 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2531/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2537/2009. Comercial → |
|---|
