ICCJ. Decizia nr. 2531/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2531/2009
Dosar nr. 2932/1/2009
Şedinţa publică de la 21 octombrie 200.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 19 din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. â€" U.C.E.C.O.M. a fost admisă cererea formulată de reclamanta U.N.C.M. â€" U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu SC P.T., ambele cu sediul social în Bucureşti.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 42.788,54 lei, sumă ce cuprinde contravaloarea chirie neachitată pe perioada 1 iunie 2006 â€" 31 octombrie 2006, datorată de aceasta conform art. 4 din contractul de închiriere nr. 142 din 15 iunie 2004, modificat prin actele adiţionale nr. 1/2004 şi nr. 2/2006 în sumă de 39.201,67 lei şi suma de 3.586,17 lei ce reprezintă penalităţi de întârziere la sumele datorate, calculate până la data de 31 octombrie 2006, conform art. 7 alin. (1) şi (2) din contract.
A fost constatată rezilierea contractului de închiriere nr. 142 din 15 iunie 2004 încheiat între U.N.C.M. â€" U.C.E.C.O.M. şi SC P.T. SRL, ce are ca obiect folosinţa spaţiului comercial situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă totală de 86 mp.
În final, a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 2.022 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 226 din 19 noiembrie 2007 a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, invocată de intimată şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 19 din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. â€" U.C.E.C.O.M., formulată de petenta SC P.T. SRL Bucureşti în contradictoriu cu intimata U.N.C.M. â€" U.C.E.C.O.M.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 226 din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâtă SC P.T. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii în anulare şi pe cale de consecinţă desfiinţarea în totalitate a sentinţei arbitrale, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 4495/2/2007 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 226 din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 4495/2/2007 a formulat contestaţie în anulare pârâta SC P.T. SRL care a susţinut, în esenţă, că Decizia atacată este rodul unei erori materiale şi a invocat dispoziţiile art. 317 şi urm. C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului invocat, contestatoarea a copiat integral conţinutul recursului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că deşi părţile de comun acord au încheiat o convenţie arbitrală, sub forma unei clauze compromisorii inserată în contractul de închiriere, totuşi această clauză compromisorie, este inoperantă şi nu nulă, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, prin aceea că nu îndeplineşte condiţiile de eficienţă şi operabilitate, prevăzute de art. 343 alin. (1) C. proc. civ. şi anume că nu s-a convenit asupra arbitrilor sau a modalităţii de numire a acestora.
Analizând Decizia atacată şi în raport de critica formulată, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulată şi întemeiată pe art. 317 C. proc. civ., "numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Practic, discutarea procedurii de citare putea fi dezbătută în cadrul şedinţelor de judecată a recursului, părţile nefiind împiedicate să formuleze apărări în acest sens.
Motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare întemeiate pe art. 318 C. proc. civ. teza a doua C. proc. civ., promovate de SC P.T. SRL sunt motive ce ţin de fondul cauzei şi care nu se pot invoca pe calea extraordinară solicitată.
Instanţa supremă, în recurs, nu era ţinută să dezlege fondul cauzei ci doar să examineze motivele de nelegalitate, respectiv să verifice temeiul legal al hotărârii atacate sau să verifice dacă hotărârea este temeinică în drept, cu atât mai mult cu cât soluţia a fost pronunţată în calea acţiunii în anulare împotriva unei sentinţe arbitrale.
În mod greşit contestatoarea încearcă acreditarea ideii ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi omis să examineze vreun motiv de recurs, când în cuprinsul motivării deciziei contestate se regăsesc toate aspectele deduse judecăţii. Motivul promovării unei atare contestaţii în anulare nu subzistă atunci când se urmăreşte recursul la recurs.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C. proc. civ., are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi, deci, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare şi reapreciere a probelor administrate în cauză.
Prin criticile aduse şi circumscrise de către contestatoare acestui motiv al căii de atac promovate, nu se face altceva decât să se provoace o nouă judecată asupra fondului pricinii soluţionat prin Decizia instanţei de recurs, ceea ce este inadmisibil.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Pentru considerentele reţinute se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.T. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.T. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2528/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2532/2009. Comercial → |
|---|
