ICCJ. Decizia nr. 2526/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2526/2009
Dosar nr. 9946/3/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Suceava solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea convenţiei nr. 565 din 15 mai 1997 încheiată între F.P.S. (A.V.A.S.) şi pârâtă şi obligarea acesteia la plata sumei de 22.198,88 Ron reprezentând suma primită de la F.P.S. (A.V.A.S.) de către societate.
Prin sentinţa comercială nr. 5951 din 25 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 123 din 25 martie 1996 încheiat între F.P.S. şi SC E. SRL modificat prin actele adiţionale nr. 1 şi 2 prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra unui număr de 37.743 acţiuni nominative reprezentând 40 % din capitalul social al SC C. SA Suceava, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. De asemenea, a mai reţinut că, nu rezultă că convenţia nr. 565 din 15 mai 1997, are un caracter subsecvent faţă de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 123/1996.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 18 din 20 ianuarie 2009, a respins apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, a reţinut, în esenţă că, la instanţa de fond, reclamanta nu a făcut dovada rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie 1996, această dovadă fiind făcută prin depunerea la dosarul din apel, a sentinţei civile nr. 14392 din 29 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 2782/2002 irevocabilă prin Decizia comercială nr. 614 din 11 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 528/2003. A mai reţinut că, instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, nu-şi găseşte aplicarea principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients (desfiinţarea actului juridic iniţial presupune şi desfiinţarea actelor juridice subsecvente), convenţia nr. 565 din 15 mai 1997 neavând un caracter subsecvent faţă de contractul de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie 1996.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate cu consecinţa admiterii apelului şi obligării pârâtei la restituirea sumei de 22.192,88 Ron, reprezentând suma primită de SC C. SA de la A.V.A.S.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că nu a fost făcută dovada desfiinţării contractului de privatizare decât în apel şi că ar fi depus în integralitate Convenţia nr. 565/1997 doar la solicitarea instanţei de apel, precizând că litigiul a fost suspendat în apel datorită confuziei făcută de instanţă în privinţa numărului deciziei, care a solicitat Decizia nr. 651/1997 în loc de 565/1997, pe care o depusese încă de la instanţa de fond. De asemenea, a mai susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile legale şi că instanţele care s-au pronunţat în cauză au fost în eroare cu privire la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients, astfel că desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 123 din 25 martie 1996 presupune şi desfiinţarea actelor juridice subsecvente.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a se solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Aşadar, Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă şi prevăzut de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de fond ar fi recurs, la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţiile legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta vrea să aducă în discuţie greşita stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de apel, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită.
De altfel, recurenta nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat, cu toate acestea referitor la critica că instanţa de apel a fost în eroare când a reţinut că nu a fost făcută dovada desfiinţării contractului de privatizare şi că ar fi depus în integralitate Convenţia nr. 565/1997 decât în faţa instanţei de apel, eroare datorată confuziei făcută de instanţă în privinţa numărului deciziei. Din verificările efectuate s-a constatat că instanţa de apel în mod corect a reţinut că dovada rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 123 din 25 martie 1996 şi a Convenţiei nr. 565/1997 a fost făcută prin depunerea la dosarul din apel a sentinţei civile nr. 14392 din 29 noiembrie 2002 şi a convenţiei sus menţionată, ci nicidecum la instanţa de fond aşa cum a susţinut reclamanta.
Totodată, va reţine că în mod corect, ambele instanţe au reţinut că în speţă nu-şi găseşte aplicabilitatea principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients (desfiinţarea actului juridic iniţial presupune şi desfiinţarea actelor juridice subsecvente), întrucât convenţia nr. 565 din 15 mai 1997 nu are un caracter subsecvent faţă de contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 123 din 25 martie 1996. Ca efect al desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare sus menţionat, reclamanta a redobândit calitatea de acţionar la SC C. SA, societate care a beneficiat de suma de 221.928.840 lei pusă la dispoziţie prin Convenţia nr. 565/1997, şi implicit a redobândit şi acţiunile înstrăinate.
În consecinţă, faţă de prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2522/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2529/2009. Comercial → |
|---|
