ICCJ. Decizia nr. 2529/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2529/2009
Dosar nr. 4218/2/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.F. a chemat în judecată pe pârâta U.Ţ.B. SA solicitând obligarea pârâtei să-i restituie suma de 24.250 Euro retrasă din contul său de o altă persoană decât titularul de cont, fără acordul său dar cu autorizarea băncii şi la 181,88 euro comision de retragere; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro daune morale, cauzate de pierderea unei oportunităţi financiare şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că până la data de 12 aprilie 2007 împuternicit pentru a efectua operaţii de cont era V.C., care după această dată, respectiv la 16 mai 2007, a retras din contul său suma de 24.250 Euro.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 2042 din 12 februarie 2008, a admis, în parte acţiunea, a obligat pe pârâtă la 24.250 euro şi la 181,88 euro şi a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că împuternicitei V.C., titularul de cont i-a retras mandatul şi a solicitat ofiţerului de cont anularea împuternicirii la data de 12 aprilie 2007, iar la data de 16 mai 2007, ignorând manifestarea expresă de voinţă a reclamantului, pârâta a autorizat operaţiunea de retragere din cont a sumei de bani ordonată de persoana a cărei împuternicire încetase.
În privinţa clauzei de limitare a răspunderii pentru pagube cauzate cu intenţie sau din culpă gravă, instanţa a apreciat că banca a impus clientului ca printr-un contract de adeziune, o clauză abuzivă sau incorectă care aduce atingere intereselor consumatorului.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată pârâta a declarat apel prin care a solicitat şi suspendarea executării titlului executoriu, consemnând cauţiunea de 8809,21 lei prin recipisa 2096745/1 seria TTA nr. 5808955.
Prin cererea din 26 mai 2009, apelanta a solicitat instanţei de apel restituirea cauţiunii întrucât cererea de suspendare a executării a fost respinsă prin încheierea din 8 septembrie 2008 iar creditorul nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii.
Prin încheierea din 23 iunie 2009, curtea de apel admite cererea precizată formulată de U.Ţ.B. SA şi dispune restituirea O.P. 12835 din 8 septembrie 2008 în valoare de 8809,21 lei şi respinge cererea de restituire a recipisei de consemnare nr. 2096745/1 din 8 august 2008.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 7231 C. proc. civ., sumele depuse cu titlu de cauţiune, cum este suma depusă cu O.P. 12835 din 8 septembrie 2008, se restituie în cazul în care creditorul nu a formulat, în termen de 30 de zile, cerere de despăgubire.
Însă cu privire la recipisa de consemnare nr. 2096745/1, a considerat că aceasta nu a fost utilizată cu titlu de cauţiune în dosarul pendinte.
Împotriva încheierii astfel pronunţate, apelanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins cererea de restituire a recipisei de consemnare, care alături de ordinul de plată a făcut dovada consemnării cauţiunii la dispoziţia instanţei.
Admiţând cererea de restituire a cauţiunii instanţa nu putea să ignore recipisa de consemnare.
A mai susţinut recurenta că ambele documente (O.P. 12835/2008 şi recipisa 2090745/1 seria T.T. nr. 5808955) fac dovada consemnării cauţiunii.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 7231 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc depunerea sumelor datorate cu titlu de cauţiune fiscală de instanţă, la Trezoreria Statului, C.E.C. sau altă instituţie bancară pe numele părţii, la dispoziţia instanţei sau a executorului judecătoresc. Iar alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede eliberarea cauţiunii dacă cel îndreptăţit nu a formulat cerere de plată a despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data la care s-a soluţionat fondul.
Astfel, singura condiţie pentru restituirea cauţiunii a fost considerată îndeplinită de către instanţa de apel care, însă, nu a înţeles că O.P. şi recipisa de consemnare fac dovada depunerii cauţiunii stabilite, ordinul de plată dovedind depunerea sumei de bani în contul C.E.C. iar recipisa de consemnare dovada consemnării aceleiaşi sume de bani, la dispoziţia instanţei.
Faţă de cele reţinute, se constată că instanţa de apel greşit a admis numai în parte cererea precizată, privind restituirea cauţiunii, prin încheiere care nu-şi poate produce efectele în lipsa precizărilor privind recipisa de consemnare a sumei de bani la dispoziţia instanţei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva încheierii din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pe care o modifică în parte, în sensul că dispune restituirea şi a recipisei de consemnare 2096745/1 seria TTA nr. 5808955 din 8 august 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC U.Ţ.B. SA Bucureşti împotriva încheierii din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică în parte încheierea atacată în sensul că dispune restituirea şi a recipisei C.E.C. nr. 2096745/1 seria TTA nr. 5808955 din 8 august 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2526/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2530/2009. Comercial → |
|---|
