ICCJ. Decizia nr. 2633/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2633/2009
Dosar nr. 47466/3/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 131.063,39 lei cu titlu de penalităţi începând cu data de 22 octombrie 2004 pentru nerespectarea obligaţiei de notificare la Consiliul Concurenţei a tranzacţiei privind cumpărarea a 27,31 % din capitalul social al SC A.S.D.M. SA şi neprezentarea în termen de 6 luni a deciziei Consiliul Concurenţei în legătură cu tranzacţia efectuată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 5695 din 18 aprilie 2008, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 131.063,39 lei penalităţi de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut că în materia prescripţiei dreptului la acţiune operează legea specială (OG nr. 25/2002 art. 262) iar pe fond, recunoaşterea implicită a dreptului de către pârâtă şi prevederile contractuale care obligau cumpărătorul să notifice tranzacţia Consiliului Concurenţei şi să prezinte Decizia acestuia în termen de 6 luni, urmare de neîndeplinirea lor, atrag răspunderea contractuală a acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 461 din 6 noiembrie 2008, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, şi a menţinut dispoziţiile privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că operaţiunea de concentrare economică realizată la 9 august 2000 prin care pârâta a dobândit controlul asupra SC A.S.D.M. SA a fost autorizată de Consiliul Concurenţei prin Decizia nr. 49/2006, iar operaţiunile realizate ulterior, nu reprezintă operaţiuni de concentrare economică pentru care erau necesare formalităţile notificării Consiliului Concurenţei astfel încât contractul din17 mai 2004 nu explică includerea clauzelor 6.1 şi 5.2, operaţiunea nefiind supusă controlului şi notificării Consiliului Concurenţei.
Împotriva deciziei astfel pronunţată părţile au declarat recurs.
Recurenta reclamantă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 susţinând greşita aplicare a prevederilor legale şi greşita interpretare a clauzei 6.3 din contract, ce poate fi încadrată în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.
Potrivit textului din contract, cumpărătorul era obligat, ca până la data de 22 octombrie 2006, să prezinte Decizia Consiliului Concurenţei la A.V.A.S. sub sancţiunea penalităţilor de întârziere la nivelul dobânzilor la valoarea preţului de cumpărare, pentru fiecare zi de întârziere, iar toată apărarea pârâtei a fost în sensul că obligaţia principală era imposibil de realizat.
Motivarea instanţei că operaţiunea nu necesita notificarea Consiliului Concurenţei este fără relevanţă în privinţa penalităţilor stabilite cu contract cu atât mai mult cu cât pârâta abia la 9 mai 2007 a înştiinţat despre realizarea operaţiunii şi a transmis adresa emisă la 17 mai 2007, Decizia Consiliului Concurenţei producând efecte numai pentru viitor.
Pârâta îşi susţine recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., înţelegând să critice Decizia atacată pentru că nu cuprinde nici un motiv legat de menţinerea soluţiei de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Dreptul material la acţiune era prescris în raport cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, art. 262 din OG nr. 25/2002 şi art. 26 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, instanţele interpretând greşit textele de lege enunţate.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune:
Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă investită să protejeze, să menţină şi să stimuleze concurenţa şi mediul concurenţial onest împotriva actelor şi faptelor care pot avea efect de restrângere, denaturare sau împiedicare a concurenţei.
Prevederile art. 10 şi următoarele din Legea nr. 21/1996 modificată exceptează de la controlul Consiliului Concurenţei, operaţiunile care nu reprezintă concentrare economică, astfel încât competenţele organismului administrativ în aceste situaţii încetează.
În mod judicios instanţa de apel a considerat contractul formular încheiat între părţi, neadaptat. El apare astfel cu natura unui contract de adeziune cu clauze abuzive, în care sunt prevăzute dispoziţii şi condiţii ce exced practicilor comerciale uzuale.
Astfel, reclamanta recurentă nu poate invoca principiul pacta sunt servanta, întrucât dispoziţiile art. 969 C. civ., stabilesc puterea obligatorie a conveniilor în condiţiile în care sunt legal făcute.
În privinţa recursului declarat de pârâtă, interesul acesteia este pur doctrinar şi nu justifică exercitarea căii de atac.
Cu toate acestea, instanţa de fond a stabilit judicios că materia prescripţiei, în situaţia concretă, este reglementată de legea specială, care se aplică derogator.
Penalităţile de întârziere având o natură sancţionatorie, în cauză operează prevederile art. 262 din OG nr. 25/2002 data de pornire a calculului termenului de prescripţie începând de la data ultimei scadente anterior intrării în vigoare a ordonanţei citate.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei comerciale 461 din 5 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâta SC A. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 461 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2635/2009. Comercial → |
|---|
