ICCJ. Decizia nr. 2726/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2726/2009
 Dosar nr. 30811/3/2007
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 3507 din 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul L.O. prin care a solicitat radierea menţiunii privind punctul de lucru al societăţii pârâte SC C.T.A.D. SRL Bucureşti situat şi înregistrat pe terenul proprietatea reclamantului.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 25 din Legea nr. 26/1990, în sensul că nu a intervenit o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desfiinţat în tot sau în parte sau modificat contractul de închiriere care a stat la baza înregistrării punctului de lucru cu privire la care se solicită radierea, fapt ce se are în vedere şi prin Decizia nr. X/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 3507 din 11 martie 2008 a declarat apel reclamantul criticând sentinţa atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece instanţa de fond nu ar fi reţinut corect situaţia de fapt şi de drept în sensul că apelantul ar fi închiriat suprafaţa de teren în discuţie către o terţă societate pe o durată de 2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2001, care la rândul ei a închiriat-o pârâtei doar pe o perioadă de 12 luni respectiv între 1 ianuarie 2000 şi 31 decembrie 2000.
Cum contractul cu societatea terţă nu a mai fost prelungit, ba mai mult şi perioada subînchirierii a expirat, consideră că pârâta nu mai deţine valabil nici un înscris care să-i justifice menţiunea privitoare la punctul de lucru situat pe terenul proprietatea sa din sectorul 4. În plus, însăşi societatea locatoare a fost lichidată, ea nemaiexistând ca persoană juridică, deci este limpede că nu mai poate fi în fiinţă un contract de închiriere al cărui locator nu mai există.
În consecinţă, contractul de închiriere nu mai poate fi nici desfiinţat şi nici modificat, pentru că acesta nu mai există.
Faţă de cele de mai sus şi având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea de apel a respins apelul ca nefondat, considerând temeinică şi legală soluţia primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate în faţa instanţei de apel.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Într-adevăr în mod corect s-a pronunţat instanţa de apel având în vedere aplicarea întocmai a dispoziţiilor Deciziei nr. X din 20 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea în mod unitar a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Astfel prin Decizia nr. X/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau menţiuni în registrul comerţului întemeiată pe dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 26/1990 republicată este admisibilă numai în condiţiile în care persoana fizică sau juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei menţiuni în Registrul Comerţului, face dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menţionarea ei în Registrul Comerţului.
Cum în cauză nu s-a făcut o atare dovadă şi cum potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, dispoziţiile în acest sens impunându-se a fi respectate în toate cazurile şi nu aplicate selectiv, cum se încearcă a se susţine în cuprinsul recursului.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.O. împotriva deciziei nr. 382 din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul L.O. împotriva deciziei nr. 382 din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2719/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2727/2009. Comercial → |
---|