ICCJ. Decizia nr. 2544/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2544/2009

Dosar nr. 14443/3/2007

Şedinţa publică din 22 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC M.C. SRL la plata sumei de 120.000 lei (Ron), bani pentru care pârâta nu a prestat nici o activitate.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 14526 din 5 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, reţinând că, în baza existenţei unui consens între părţi, s-a încheiat verbal un contract de prestări servicii, în baza căruia pârâta a acordat consultanţă reclamantei, în schimbul căreia aceasta a achitat suma de 120.000 lei, iar din verificarea actelor dosarului reiese faptul că relaţiile comerciale dintre cele două părţi s-au finalizat ca urmare a îndeplinirii integrale a obligaţiilor asumate.

Prin Decizia comercială nr. 449 din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei SC P. SA şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a admis acţiunea reclamantei obligând pârâta la plata a 120.000 Ron către reclamantă şi la 7282 Ron cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel instanţa de apel a reţinut că, din analiza probelor cauzei, s-a constatat că reclamanta a achitat atât suma de 90.000 Ron, cât şi suma de 30.000 Ron cu titlul de contravaloare prestări servicii consultanţă şi, respectiv, contravaloare plată parţială prestări servicii consultanţă, însă pârâta nu a probat prestarea serviciilor pentru care au fost achitate aceste sume.

Nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel pârâta nu a depus la dosar analizele şi rapoartele care să ateste acordarea consultanţei în domeniul economic, financiar-contabil, comercial şi tehnic, domenii menţionate în răspunsul la întrebarea nr. 2 din suplimentul la interogatoriul apelantei.

Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

Examinând recursul sub aspectul regularităţii acestuia şi din perspectiva dispoziţiilor art. 302 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995, a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1823,5 lei şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie ce i-a fost pusă în vedere recurentei pârâte în şedinţa din data de 25 iunie 2009.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, astfel cum a fost obligată, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului pârâtei ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de pârâta SC R. SRL Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2544/2009. Comercial