ICCJ. Decizia nr. 2548/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2548/2009
Dosar nr. 25/35/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor prin sentinţa nr. 37/COM din 24 ianuarie 2008 a admis acţiunea reclamantei SC T.N. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.F. SRL Oradea şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumelor de 1.150.991,95 Ron reprezentând contravaloarea facturilor nr. 4403004 din 31 mai 2005; nr. 4403036 din 30 iunie 2005, nr. 4403055 din 30 iulie 2005, nr. 4403105 din 31 august 2008, nr. 4403125 din 30 septembrie 2005, nr. 4576252 din 31 octombrie 2005, sumă la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,07% pe zi calculate de la data de 27 februarie 2007 până la data plăţii efective; 52.288,75 Ron reprezentând penalităţi de întârziere contractuale calculate până la data de 26 februarie 2007.
Prin încheierile de şedinţă din data de 4 decembrie 2008 şi 22 ianuarie 2009, Tribunalul Bihor a admis cererile de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta SC T.N. SRL şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinţei comerciale nr. 37/COM/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în sensul că în loc de 1.150.991,95 lei referitor la obligaţia de plată a pârâtei s-a scris corect suma de 150.991,95 lei.
În fundamentarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut că recunoaşterea de către societatea pârâtă a raportului juridic obligaţional statuat între părţi este atât expresă, rezultând din cuprinsul concluziilor scrise în care s-a menţionat achiziţionarea de produse necesare executării contractului de subantrepriză, inclusiv de la societatea reclamantă, în calitate de furnizor, cât şi implicit, prin efectuarea de plăţi parţiale, iar livrarea este atestată cu facturile fiscale anexate la dosarul cauzei acceptate, factura fiscală nr. 4403125 purtând însemnele societăţii pârâte, recepţionarea produselor fiind confirmată cu înscrisurile anexate la dosar (filele 10,12,14 şi 16) certificate de martorul C.E., în calitate de delegat al societăţii pârâte la livrările de agregate de diferite sorturi pentru construcţii de către societatea reclamantă, de altfel operaţiunile de livrare sunt înregistrate în contabilitatea societăţii pârâte în registrul cartea mare parţială la data de 31 decembrie 2006.
Cât priveşte încheierile din datele de 4 decembrie 2008 şi 22 ianuarie 2009 instanţa de fond a reţinut că, din eroare în minuta sentinţei s-a scris obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.150.991,95 lei reprezentând contravaloarea facturilor (...) deşi corect era 150.991,95 lei şi făcând aplicarea prevederilor art. 281 C. proc. civ. a dispus îndreptarea erorii materiale.
Împotriva sentinţei şi încheierilor din 4 decembrie 2008 şi 22 ianuarie 2009 pârâta SC T.F. SRL a declarat apel.
Prin Decizia nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 şi Decizia nr. 31/C/2009-A din 10 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate apelurile pârâtei SC T.F. SRL.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 118/C/2008-A instanţa de apel a reţinut că după încheierea contractului, acesta a început să se execute, reclamanta livrând materialele contractate pârâtei, în forma şi modul convenit, iar pârâta le-a recepţionat şi utilizat pentru realizarea obiectivului dorit, înregistrând în evidenţa contabilă facturile emise de reclamantă şi achitând periodic contravaloarea produselor livrate.
Procedând în acest mod, respectiv executând voluntar obligaţiile asumate în contract, pârâta a ratificat şi confirmat tacit convenţia încheiată în numele său, cu depăşirea limitelor mandatului de către directorul de şantier.
Pe fondul cauzei instanţa de apel a reţinut că intimata reclamantă, pentru materialele furnizate, a emis pe seama apelantei 6 facturi la finalul fiecărei luni în care s-au livrat materialele, facturi însoţite de procesele-verbale semnate de ambele părţi, care confirmau livrarea cantităţii de marfă livrată, achitând primele două facturi, integral, o factură parţial iar ultimele 3 facturi neachitate.
În argumentarea deciziei nr. 31/C/2008-A instanţa de apel a reţinut că îndreptarea erorii materiale s-a făcut în mod temeinic şi legal întrucât instanţa din eroare, la pronunţarea sentinţei, a trecut în plus, cifra „1" la începutul sumei pretinse de către reclamantă la capătul 1 din acţiune, eroarea fiind generată tocmai de numerotarea făcută de către reclamantă în privinţa capetelor de cerere solicitate. De altfel, a reţinut instanţa, prin încheierile de îndreptare a erorilor materiale s-a adus o completare considerentelor sentinţei, căci instanţa nu face altceva decât să reia, în cuprinsul considerentelor celor două încheieri, considerentele care se regăsesc în sentinţa comercială nr. 37/COM/2008 şi care au stat la baza admiterii acţiunii reclamantei.
Împotriva celor două decizii nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 şi nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Oradea pârâta SC T.F. SRL a declarat recursuri.
Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă.
Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2009 întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC T.F. SRL a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nulitate a celor două încheieri de rectificare şi nici nu a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei şi astfel hotărârea pronunţată în apel a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 137 C. proc. civ. articol care este incident cu art. 298 C. proc. civ. şi implicit hotărârea pronunţată intră sub incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în esenţă admiterea recursului.
Reclamanta SC T.N. SRL prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea deciziilor recurate ca temeinice şi legale.
Examinând recursul declarat împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că, eludând dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. , recurenta nu a ataşat dovada achitării taxei de timbru conform legii încălcând şi prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 alin. (1) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanţa a citat recurenta cu menţiunea de a achita taxa judiciară în sumă de 7609,5 lei şi timbrul judiciar în valoare de 5 lei (fila 27) însă aceasta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi nici nu a făcut cerere pentru reexaminarea taxei de timbru menţionată.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 urmează a fi anulat ca netimbrat.
Cât priveşte recursul declarat de pârâta SC T.F. SRL împotriva deciziei nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2008 este nefondat.
Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Deşi art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este considerat dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, partea care invocă o neregularitate procedurală, de natură să atragă sancţiunea nulităţii trebuie să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale articolului susmenţionat. În speţă susţinerea recurentei că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nulitate a celor două încheieri nu poate fi reţinută întrucât instanţa de apel a fost investită de a se pronunţa asupra legalităţii celor două încheieri, situaţie în care instanţa de apel făcând aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a unit excepţiile cu fondul, pronunţându-se în consecinţă.
De asemenea, nici motivul invocat de recurentă întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, astfel că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, hotărârea dată fiind temeinică şi legală.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul declarat împotriva deciziei nr. 31/C/2008-A din 10 martie 2009 să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC T.F. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 118/C/2008-A din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.F. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 31/C/2009-A din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2550/2009. Comercial → |
|---|
