ICCJ. Decizia nr. 2550/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2550/2009
Dosar nr. 46896/3/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr.6505 din 22 mai 2008 pronunţată în dosar nr. 46896/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.U. SRL Topalu împotriva pârâtei SC A.T. A. SA Bucureşti cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 807.168 lei reprezentând despăgubiri şi 12.264 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 15 decembrie 2006 reclamanta, în calitate de asigurat a încheiat cu pârâta, în calitate de asigurător poliţa nr. 5469537 privind asigurarea culturilor agricole de pe suprafaţa de 161,12 ha, respectiv rodul caişilor, suma asigurată fiind de 1.288.960 lei, iar perioada asigurată de la căderea cămăşii florale până la data de 31 iulie 2007.
Conform condiţiilor generale de asigurare, prin poliţa de asigurare sunt acoperite, printre altele, riscurile cauzate de producerea îngheţului târziu de primăvară, considerat ca atare, potrivit pct. 6 lit. g), ca fiind cel produs după data de 20 aprilie, iar răspunderea asiguratorului fiind declanşată după legarea completă a fructelor, respectiv căderea cămăşii florale la toate fructele existente pe pom şi începerea dezvoltării fructelor tinere.
Apreciind că s-a produs riscul asigurat, respectiv temperaturi scăzute şi brumă înregistrate în zilele de 1 şi 4 aprilie 2007, reclamanta a avizat-o în acest sens pe pârâtă la data de 16 aprilie 2007 comunicându-i şi o estimare a pagubei suferite, situaţie în care la data de 17 aprilie 2007, părţile încheie un proces-verbal care atestă faptul că fructele se aflau la faza căderii cămăşii florale.
În privinţa momentului în care poate fi antrenată răspunderea asiguratorului tribunalul constatând că în această privinţă există neconcordanţă între menţiunile din poliţa de asigurare şi condiţiile generale a apreciat că în realitate au fost stabilite două momente alternative, adică unul subiectiv constând în data legării complete a fructelor şi unul obiectiv, respectiv data de 20 aprilie 2007, interpretare bazată şi pe împrejurarea că prin procesul-verbal din 17 aprilie 2007, încheiat între reprezentanţii părţilor se reţine că răspunderea pârâtei este antrenată conform poliţei de asigurare şi condiţiilor generale pentru că fructele se aflau la căderea cămăşii florale.
În consecinţă, arată tribunalul, s-a produs riscul asigurat constând în îngheţ târziu de primăvară, iar cuantumul despăgubirilor nu a fost contestat de pârâtă, motiv pentru care acţiunea a fost admisă în temeiul art. 969, art. 970 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2009 pronunţată în dosar nr. 46896/3/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar hotărârea primei instanţe, modificată în sensul respingerii acţiunii reclamantei, cu motivarea că tribunalul a interpretat greşit clauzele contractului de asigurare printr-o abordare extensivă a limitelor obligaţiilor asumate de comun acord de părţi şi fără un temei corespunzător în dispoziţiile Legii nr. 136/1996.
Conform instanţei de apel, pentru a opera răspunderea asiguratorului era necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv producerea fenomenului de îngheţ după data de 20 aprilie 2007 şi cultura asigurată să se afle la data producerii riscului asigurat în faza de cădere a cămăşii florale.
Producerea fenomenului de îngheţ la datele de 1 şi 4 aprilie 2007 nu corespunde riscului asigurat, definit ca fiind „îngheţ târziu de primăvară", pentru care s-a fixat ca limită de plecare data de 20 aprilie, astfel că nefiind îndeplinită una din cele două condiţii expres prevăzute de contractul de asigurare, antrenarea răspunderii asiguratorului este exclusă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.U. SRL Topalu, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul că instanţa de apel a reţinut eronat că pentru a opera răspunderea asiguratorului trebuiau îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv producerea fenomenului de îngheţ târziu de primăvară, după data de 20 aprilie şi cultura asigurată să se afle la acea dată în faza de cădere a cămăşii florale, deşi poliţa de asigurare nu conţine o atare prevedere ci stabileşte că asigurarea s-a încheiat pentru perioada cuprinsă între momentul căderii cămăşii florale şi data de 31 iulie 2007, fără a se menţiona data calendaristică de la care ar începe această perioadă, care apare doar în condiţiile generale.
O atare concluzie, arată recurenta, este contrară voinţei părţilor, instanţa de apel acordând prioritate interpretării contractului doar după sensul literar al termenilor, conform art. 977 C. civ. Procedând în acest mod au fost încălcate şi dispoziţiile art. 983 C. civ. deoarece în ipoteza în care anumite clauze contractuale au un înţeles îndoielnic, acestea se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speţă, a recurentei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea constată că este întemeiat.
Astfel, conform poliţei de asigurare nr. 5469537 încheiată de părţi la data de 15 decembrie 2006, riscul asigurat consta, printre altele, în producerea îngheţului târziu de primăvară iar momentul începerii răspunderii asigurătorului era acela al căderii cămăşii florale, nefiind specificată data limită până la care ar putea surveni un astfel de eveniment şi care să aibă drept consecinţă activarea răspunderii pârâtei în calitate de asigurator.
Precizând riscurile acoperite, prin art. 6 lit. g) din condiţiile generale, asiguratorul menţionează într-adevăr la îngheţul târziu de primăvară data de 20 aprilie, dar o atare specificare nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că răspunderea sa este antrenată doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: producerea acestui fenomen să aibă loc după data de 20 aprilie – după cum rezultă din condiţiile generale, iar cultura asigurată să se afle în faza căderii cămăşii florale – conform poliţei de asigurare.
În lipsa unei menţiuni cu privire la necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, rezultă că instanţa de apel a interpretat eronat convenţia părţilor şi termenii în care acestea au înţeles să se oblige, cu atât mai mult cu cât nimic nu împiedica părţile să prevadă această dată, dacă în acest mod ar fi înţeles contractul, şi în conţinutul poliţei de asigurare.
În consecinţă, recursul reclamantei este întemeiat şi va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar Decizia recurată va fi modificată în sensul respingerii apelului pârâtei.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 5.634,1 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.U. SRL Topalu împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC A.T. A. SA Bucureşti.
Obligă intimata pârâtă SC A.TA. SA Bucureşti la 5.634,1 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC G.U. SRL Topalu.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2548/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2569/2009. Comercial → |
|---|
