ICCJ. Decizia nr. 2576/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2576/2009
Dosar nr. 4156/118/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 161 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Constanţa, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA Constanţa, având ca obiect plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri şi penalităţi pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 2003 şi 2004 şi dividendele cuvenite pe anul 2005 cu majorările aferente.
Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată reţinând inexistenţa unei executări tardive a plăţii dividendelor întrucât prin hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2003 s-a stabilit ca plata dividendelor să se facă în termen de 6 luni de la data adoptării hotărârii conform, art. 114 alin. (2) din OG nr. 28/2002, respectiv până la data de 22 octombrie 2004 şi tot astfel, s-a hotărât şi în adunarea generală a acţionarilor din 20 aprilie 2005, ca plata dividendelor aferente anului 2004 să se facă în termen de 6 luni de la data şedinţei.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi OG nr. 64/2001 derogă de la prevederile Legii nr. 297/2004 prin instituirea unui termen mai scurt, are prioritate actul de voinţă societară care a instituit un termen de 6 luni pentru plata dividendelor.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta A.V.A.S. criticile acesteia vizând incidenţa în speţă a prevederilor OG nr. 64/2001, ca lege specială în raport cu prevederile Legii nr. 297/2004, societatea pârâtă fiind o societate cu capital majoritar de stat şi soluţia de suspendare a capătului de cerere privind plata dividendelor şi a majorărilor de întârziere aferente pentru anul 2005.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 174 din 28 octombrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată la plata sumelor de 38.436,57 lei daune interese aferente dividendelor pe 2003 şi 68.268,95 lei daune interese aferente plăţii cu întârziere a dividendelor pe anul 2004.
Instanţa de apel a reţinut că în speţă are incidenţă art. 1 alin. (3) din OG nr. 64/2001 privind repartizarea profitului către societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat precum şi la regiile autonome, act normativ cu caracter special în raport cu legea pieţei de capital, instanţa de fond apreciind greşit că primează voinţa societară faţă de prevederea legală menţionată.
Cu privire la critica suspendării soluţionării capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata dividendelor cuvenite pe anul 2005 şi a majorărilor aferente, instanţa de apel a apreciat că împotriva încheierii din 31 octombrie 2007 prin care s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. reclamanta putea declara recurs conform art. 2441 C. proc. civ., competenţa controlului de legalitate aparţinând instanţei de recurs, în acest caz.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamanta A.V.A.S. şi pârâta SC O.T. SA Constanţa.
I. Recurenta-reclamantă critică Decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că în mod greşit s-a apreciat asupra legalităţii suspendării fără a avea în vedere că suspendarea nu a privit numai procentul de 10% din capitalul social al intimatei transferat la SC F.P. , fără temei fiind suspendat întreg capătul de cerere privind plata dividendelor şi a majorărilor aferente pe anul 2005.
II. Recurenta-pârâtă critică Decizia atacată în temeiul art. 304 C. proc. civ., fără a indica motivul de modificare sau de casare, din dezvoltarea în fapt rezultând că acesta este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304, respectiv greşita aplicare a legii prin raportare la prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990 şi art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Recurenta-pârâtă arată că Decizia atacată este greşită deoarece:
- dividendele pentru anul 2003 au fost plătite în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aplicabilă la data adoptării hotărârii şi cu art. 114 alin. (2) din OG nr. 28/2002, respectându-se voinţa acţionarilor;
- dividendele pe anul 2004 s-au plătit în termenul prevăzut de art. 238 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 care constituie o lege specială în temeiul art. (1) alin. 3 din OG nr. 64/2001.
Recursurile nu sunt fondate.
1.Cu privire la recursul declarat de reclamantă se constată că deşi recurenta invocă ca motiv pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., în dezvoltare nu face referire la nicio dispoziţie legală care să fi fost greşit aplicată sau interpretată.
Cum critica are ca obiect greşita soluţionare în apel a criticii privind suspendarea la fond al unuia din capetele de cerere în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de acest text de lege, se constată că instanţa de apel a dat o rezolvare corectă raportat la calea de atac care atrage controlul de legalitate al încheierii de suspendare şi care este recursul conform art. 2441 C. proc. civ.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâtă, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a principiului specialia generaligus derogant, aplicând corect prevederile OG nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome atât prin raportare la art.67 din Legea nr. 31/1990 şi art. 114 din OG nr. 28/2002 în privinţa acordării majorărilor de întârziere pentru dividendele pe anul 2003 cât şi prin raportare la prevederile art. 238 din Legea nr. 297/2004 privind despăgubiri de aceeaşi natură pentru dividendele pe anul 2004.
Legea nr. 31/1990 reprezintă dreptul comun în materie de societăţi comerciale iar OG nr. 28/2002 în vigoare la acea dată privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, şi respectiv Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital prin care s-a abrogat cea dintâi, reprezintă dreptul comun pentru societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate la bursă, art. 238 din Legea nr. 297/2004 derogând expres de la prevederile Legii nr. 31/1990 sub aspectul plăţii dividendelor.
Cum obiectul de reglementare al OG nr. 64/2001 în privinţa plăţii dividendelor îl constituie un anumit tip de societate, în speţă societăţile comerciale cu capital majoritar de stat iar nu societăţile în general tranzacţionate la bursă, este evident caracterul de lege specială al acestui act normativ, interpretarea dată de instanţa de apel fiind una corectă sub acest aspect cât şi cu privire la caracterul imperativ al prevederilor art. 1 alin. (3) din OG nr. 64/2001 de la care, în consecinţă, nu se poate deroga prin convenţia părţilor.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC O.T. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 174 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2577/2009. Comercial → |
|---|
