ICCJ. Decizia nr. 2595/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2595/2009
Dosar nr. 669/63/2006
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 319 din 25 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 669/63/2006, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova, iar pârâta SC P.S. SRL Craiova a fost obligată să plătească reclamantei suma de108.335,25 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 6.731 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 328 din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de pârâta SC P.S. SRL Craiova, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova, împotriva aceleiaşi sentinţe, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova împotriva pârâtei SC P.S. SRL Craiova, ca nefondată.
A obligat pe apelanta – reclamantă SC B.F.A. SRL Craiova la 4.237,70 lei cheltuieli de judecată către apelanta – pârâtă SC P.S. SRL Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că în contractul depus la dosarul de fond, părţile au prevăzut executarea unui show room şi a unui service auto în termen de 140 de zile, respectiv până la data de 20 octombrie 2005.
Programul de lucrări şi plată, aflat la dosar, nu consemnează un acord al părţilor cu privire la etapele lucrării, după cum nici situaţia de lucrări aflată la dosarul de fond nu materializează un astfel de acord şi nici procesul - verbal de constatare a stadiului fizic aflat la fila nr. x, deoarece nu sunt însuşite sub semnătură şi parafă de ambele părţi.
Deşi în contract nu s-a prevăzut, în fapt, a fost necesară parcurgerea unor etape preliminare lucrărilor de construcţie. Astfel, s-a impus întocmirea de către pârâtă a unui proiect, pe baza căruia s-a obţinut autorizaţia de construcţie nr. 9 din 24 iunie 2005.
În aceste condiţii, în cauză, este confirmată apărarea apelantei - pârâte SC P.S. SRL Craiova, potrivit căreia accesul cu utilaje şi structuri metalice grele pe teren a fost mult îngreunat, iar uneori imposibil de realizat în perioada analizată.
Lucrările de fundaţie şi de umplere a terenului, operaţiuni necontestate în cauză şi care, potrivit planşelor fotografice depuse la fond, nu erau terminate nici la data de 4 octombrie 2005, au întârziat, de asemenea, realizarea lucrărilor.
Chiar dacă situaţia de lucrări întocmită de SC P.S. SRL Craiova nu a fost însuşită de SC B.F.A. SRL Craiova, beneficiarul nu a contestat realizarea acestei etape, ci doar cantitatea de material metalic încorporată şi folosirea unor utilaje închiriate.
Referitor la cea de a doua etapă de construcţie convenită de către părţi, s-a reţinut că, în art. 2.2 din contract, s-a prevăzut că beneficiarul are obligaţia de a achita un avans de 50 % din valoarea primelor două facturi pentru cumpărări de materiale.
Este necontestat, în cauză, că beneficiarul SC B.F.A. SRL Craiova a achitat constructorului mai mult de 50 % din valoarea primelor două facturi emise.
Nu s-a prevăzut, în mod distinct, că această obligaţie există pentru fiecare dintre etape. De altfel, constructorul SC P.S. SRL Craiova nu a mai emis facturi în vederea încasării unui avans pentru materialele necesare celei de a doua etape.
Din adresele nr. 14 din 12 octombrie 2005, nr. 23 din 14 octombrie 2005 şi nr. 19 din 11 noiembrie 2005, aflate la dosarul de fond, reiese că părţile nu s-au mai întâlnit nici pentru recepţia finală a primei etape a lucrărilor, nici pentru continuarea construcţiei cu cea de a doua etapă.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa de apel a constatat că întârzierea în finalizarea primei etape şi neexecutarea celei de a doua etape a construcţiei convenite de părţi nu îi este imputabilă pârâtei SC P.S. SRL Craiova, concluzionând că apelanta - pârâtă SC B.F.A. SRL Craiova nu justifică pretenţiile referitoare la penalităţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, cele privind contravaloarea chiriei plătite pentru un alt spaţiu închiriat şi, pe cale de consecinţă, nici daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, în contradicţie cu voinţa reală a părţilor rezultată din contract şi apărările formulate de părţi, făcând în acest sens referire la actele juridice cu valoare de probă precum: situaţiile de lucrări, procese – verbale de constatare a stadiilor fizice, Program lucrări şi plată, etc. şi la întâmpinare şi concluziile scrise.
Totodată, s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., în condiţiile în care nu a analizat temeinic probele administrate la cererea reclamantei, limitând probaţiunea doar la actele favorabile pârâtei şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Aşa cum s-a arătat în precedent, recurenta şi-a încadrat criticile formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi modificată dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7), instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8), respectiv când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din dezvoltarea criticilor se constată că în cazul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta se referă la faptul că există o motivare contradictorie faţă de întâmpinarea şi concluziile formulate de părţi, critica neputând, deci, a fi circumscrisă acestui motiv, care vizează încălcarea art. 261 C. proc. civ., ceea ce nu se poate reţine.
În cazul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că toate criticile se subsumează modului în care instanţa de apel a apreciat, înscrisurile cu valoare de probă şi nu actele juridice în sensul prevăzut de lege, referirea recurentei la conţinutul contractului făcându-se tot prin raportare la modul de interpretare a probelor.
Cât priveşte înscrisul „Program de lucrări şi plată" nu are valoare de contract, părţile stabilind prin cap. 5 că modificarea contractului nu se poate face decât prin acte adiţionale semnate de ambele părţi.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., se constată că recurenta face confuzie între limitele apelului din perspectiva respectării principiului disponibilităţii şi caracterul devolutiv al apelului, modul în care a procedat instanţa de apel în privinţa analizării probelor invocate în cererea de apel neputând fi supus controlului instanţei de recurs, critica vizând de fapt netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.F.A. SRL Craiova, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 328 din 4 decembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2594/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2597/2009. Comercial → |
|---|
