ICCJ. Decizia nr. 2640/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2640/2009
Dosar nr. 593/1371/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanţii SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ şi P.S.P., au chemat în judecată pe pârâta SC H.R. SRL TÂRGU MUREŞ şi au solicitat constatarea menţinerii dreptului administratorului N.HG de a hotărî în consiliul de administraţie schimbarea sediului societăţii, constatarea nulităţii absolute a deciziei luate la 19 decembrie 2003 privind schimbarea sediului în conformitate cu art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 111 C. proc. civ., art. 132 alin. (3), art. 149 alin. (1), art. 150 alin. (1) şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât administratorul societăţii pârâte a schimbat sediul social al acesteia încheind un contract de închiriere cu SC M. SA al cărui acţionar este.
Prin sentinţa 430 din 25 aprilie 2008, Tribunalul Comercial Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de aceasta împotriva pârâţilor N.HG şi SC H.R. SRL TÂRGU MUREŞ, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al avocatului M.M. pentru pârâta societate comercială şi disjungând cauza în privinţa cererii reclamantului P.S.P. a stabilit termen de soluţionare la 16 mai 2008.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ nu este înscrisă la O.R.C. ca acţionar al pârâtei şi nici în registrul acţionarilor astfel că actul de cesiune din 3 februarie 2004 încheiat cu reclamantul P.S.P. nu dovedeşte calitatea de acţionar.
În privinţa împuternicirii avocaţiale a avocatului M.M., instanţa a considerat că acesta a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al pârâtei SC H.R. SRL TÂRGU MUREŞ, în condiţiile art. 68 C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 51/1995.
Prin sentinţa comercială 1440 din 17 octombrie 2008, tribunalul a stabilit inadmisibilitatea capătului de cerere privind acţiunea în constatare, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a capătului de cerere privind nulitatea absolută a deciziei administrative luată de consiliul de administraţie la 19 decembrie 2003 şi a respins acţiunea.
Tribunalul a reţinut că acţiunea în constatare poate fi primită numai în condiţiile în care partea nu are calea acţiunii în realizare. Printr-o acţiune anterioară reclamantul şi-a valorificat dreptul la acţiune în realizare dar aceasta a fost respinsă prin sentinţa 15C/2006 a Tribunalul Comercial Mureş rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia 42/A/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi Decizia 2621/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia 4/ A din 19 ianuarie 2009, a respins apelul declarat de SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ împotriva încheierii din 10 decembrie 2008 şi a sentinţei 1440 din 17 octombrie 2008 pronunţate de Tribunalul Comercial Mureş şi cererea de aderare la apel a reclamantului P.S.P.
Instanţa de apel a reţinut că, prin hotărâri judecătoreşti, rămase irevocabile, reclamantului P.S.P. i s-a respins cererea având ca obiect anularea hotărârii din 19 decembrie 2003 a consiliului de administraţie a SC H.R. SRL TÂRGU MUREŞ pentru acelaşi temei juridic.
Pronunţând o acţiune în constatare în condiţiile în care acţiunea în realizare a fost deschisă, aceasta apare inadmisibilă în condiţiile art. 111 C. proc. civ.
Critica împotriva încheierii din 10 octombrie 2008 formulată de societatea comercială a fost considerată neîntemeiată întrucât respingând cererea de intervenţie a SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 430/2008.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantul P.S.P. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 49 şi 105 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 1510 şi 1541 C. civ.
Recurentul invocă nulitatea actelor de procedură prin încălcarea prevederilor art. 44 C. proc. civ. şi 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care prin Decizia din 12 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat hotărârea prin care s-a dispus disjungerea cauzei.
Instanţele nu au îndeplinit procedura de numire a unei persoane dintre acţionarii societăţii care să o reprezinte, până când A.G.A. va desemna reprezentantul său, procedură prevăzută de lege, dacă administratorul este în conflict de interese cu societatea pe care o reprezintă.
Mai susţine recurentul că prin cererea din 19 iulie 2006 a solicitat convocarea A.G.A. pentru numirea unui acţionar care să reprezinte societatea privitor la constatarea nulităţii absolute a deciziei administratorului, pe care instanţa de judecată nu a rezolvat-o.
Pe fondul cauzei, recurentul susţine că greşit instanţele au soluţionat aspectul lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC F.G.C. SRL, pârâta invocând propria culpă în neînregistrarea în registrul comerţului, fiind încălcate prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată la 27 noiembrie 2007 a fost constatarea nulităţii absolute a hotărârii administratorului societăţii pârâte prin care a fost schimbat sediul social şi constatarea inexistenţei dreptului administratorului de a emite hotărâre a consiliului de administraţie din 19 decembrie 2003 privind schimbarea sediului întemeiată pe prevederile art. 114 alin. (2), art. 132 alin. (3), art. 150 alin. (1) din art. 149 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 2 din Decret nr. 167/1958.
Printr-o cerere anterioară înregistrată în faţa instanţelor judiciare la 27 mai 2005, unul dintre reclamanţi, P.S., a solicitat nulitatea hotărârii consiliului de administraţie din 19 decembrie 2003 pentru acelaşi temei juridic, cerere respinsă prin sentinţa 15c din 27 ianuarie 2006 rămasă definitivă şi irevocabilă prin deciziile 42/ A din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi 2621 din 18 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Disjungându-se pricina de faţă şi soliţionându-se prin sentinţa 430 din 25 aprilie 2008 a tribunalului cererea reclamantei SC F.G.C. SRL TÂRGU MUREŞ pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia, dosarul a continuat cu soluţionarea cererii celuilalt reclamant P.S.P.
Cererea de intervenţie principală introdusă de societatea comercială reclamanta, după constatarea lipsei calităţii sale procesuale active prin sentinţa menţionată, nu mai era admisibilă, întrucât, aşa cum instanţele de fond au stabilit, cererea aparţine unor alte persoane decât părţile din proces.
Cu toate acestea căile de atac exercitate împotriva sentinţei 430/2006 aparţin părţii ce se consideră nedreptăţită, separat însă de cauza disjunsă al cărei curs urmează procedura de faţă împotriva sentinţei 1440 din 7 octombrie 2008.
Recurentul se află în eroare şi în privinţa aşa zisei nulităţi absolute a actelor de procedură referitoare la numirea de către instanţă a unui reprezentant al societăţii până când A.G.A. va desemna pe unul dintre acţionari.
Stabilind autoritatea de lucru judecat în privinţa cererii de constatare a nulităţii deciziei consiliului de administraţie din 19 decembrie 2003 prin care s-a schimbat sediul social al firmei orice demers de desemnare a unui reprezentant devenea nepertinent şi inutil.
Prin hotărârea judecătorească anterioară definitivă şi irevocabilă s-a tranşat natura nulităţii prevăzută de art. 149 din Legea nr. 31/1990 în raport cu prevederile art. 114 şi 132 din acelaşi act normativ, iar evocarea dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din aceeaşi lege, nu schimbă silogismul juridic relativ la caracterizarea nulităţii şi autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, în reglementarea celei de a doua acţiuni, sancţiunea pentru contrarietate de interese între administrator şi societate este limitată la răspunderea acestuia pentru daunele care au rezultat [(art. 1443 alin. (4)].
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 4/ A din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.P. împotriva deciziei nr. 4/ A din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2643/2009. Comercial → |
|---|
