ICCJ. Decizia nr. 2654/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2654/2009
Dosar nr. 3537/211/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta A.F. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la respectarea contractului de exclusivitate încheiat la data de 5 octombrie 2005 motivând că obligaţia asumată prin contract, înserată în clauzele de exclusivitate, nu a fost respectată întrucât au fost încheiate contracte şi cu alte agenţii, fără acordul şi încunoştiinţarea reclamantei.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Comercial Cluj, care, prin sentinţa nr. 3030/2008, a admis cererea şi a obligat-o pe pârâtă să respecte contractul de exclusivitate pentru modele tineri şi tinere încheiat cu reclamanta SC A. SRL la data de 5 octombrie 2005 şi să-i plătească reclamantei suma de 70,94 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, după examinarea actelor dosarului, tribunalul a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la obţinerea protecţiei juridice a drepturilor sale pe care pârâta i le-a conferit prin contractul de exclusivitate care este valabil până în anul 2010. În sensul acestei concluzii a fost citat art. 1073 C. civ., potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Sentinţa nr. 3030 din 29 octombrie 2008 a fost apelată de pârâta F.A. care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate rejudecarea cauzei şi, în fond, respingerea acţiunii reclamantei, fără ca în cuprinsul cererii de apel să dezvolte motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Cluj, sesizată cu acest apel, prin Decizia nr. 25 pronunţată la data de 16 februarie 2009, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta F.A. Curtea a reţinut că pârâta apelantă a încălcat prevederile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 întrucât nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Împotriva deciziei nr. 25/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta F.A., prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru judecarea apelului. În sprijinul acestei susţineri, recurenta a susţinut că soluţia de anulare a apelului, ca netimbrat, pronunţată de Curte, este neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei se aflau dovezile de plată a taxei judiciare de timbru.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ, atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Acest motiv de nelegalitate, invocat de recurentă, nu a fost argumentat în drept deşi art. 3021 lit. c) obligă partea care exercită calea de atac a recursului nu doar la dezvoltarea în fapt a argumentelor care susţin recursul ci şi la indicarea textelor de lege care au fost greşit aplicate. Cerinţa dispoziţiilor procedurale amintite nu a fost respectată de recurentă care a susţinut doar că taxa de timbru a fost achitată fără să indice documentele de plată şi temeiurile legale încălcate de instanţă.
Examinând criticile în raport de art. 304 alin. (9) raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi la art. 20 (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte a constatat că taxa de timbru nu a fost achitată şi că în plicul prin care s-a expediat apelul există o chitanţă de plată a unei taxe judiciare de timbru, emisă la data de 13 februarie 2008, care nu coincide cu suma ce trebuia achitată în apel iar ca plătitor era menţionată societatea U. SA şi nu apelanta.
Prin urmare, recurenta apelantă nu a respectat dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat sau cel mai târziu până la primul termen de judecată sub sancţiunea prevăzută de alin. (3) prin care se dispune că „Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Faţă de cele ce preced, se constată că soluţia de anulare a apelului, ca netimbrat, este legală, recursul, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta F.A. împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2652/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2655/2009. Comercial → |
|---|
