ICCJ. Decizia nr. 314/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 314/2009
Dosar nr. 13783/3/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul M.N.R. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună dizolvarea pârâtei SC B.A. SRL Bucureşti, deoarece asociatul unic al societăţii nu are sediul în România, iar societatea este constituită nelegal.
Prin sentinţa nr. 12646 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei de interes şi respins acţiunea reclamantului M.N.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că reclamantul nu a justificat un interes în promovarea acţiunii, iar susţinerile privind existenţa pe rolul instanţelor a unui alt dosar în care pârâta este parte, iar reclamantul este reprezentantul părţii adverse, nu au fost probate prin nici un mijloc de probă.
A mai reţinut instanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, persoana care cere dizolvarea societăţii, trebuie să justifice un interes, condiţie ce nu a fost dovedită în cauză.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care, prin Decizia nr. 103 din 22 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Analizând criticile formulate, instanţa de control judiciar a constatat că faţă de temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a justificat şi dovedit interesul în promovarea unei asemenea acţiuni. A mai reţinut instanţa că nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu este întemeiată, având în vedere că pe tot parcursul desfăşurării procesului în faţa instanţei, reclamantul a fost legal citat la toate termenele de judecată, având posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale legal prevăzute. În ceea ce priveşte excepţiile de ordine publică, instanţa a mai reţinut că nu există nicio obligaţie legală de a acorda termen special şi de a cita părţile, atâta vreme cât acestea au fost legal citate pentru termenul respectiv.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs reclamantul M.N.R., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi desfiinţării sentinţei instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
În argumentarea motivului de recurs invocat, reclamantul a susţinut, în esenţă, că motivarea deciziei atacate este incompletă şi lipsită de temei, întrucât nu răspunde pertinent criticii întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A mai susţinut recurentul că instanţa era obligată să garanteze acestuia un proces echitabil, în sensul de a i se comunica excepţia invocată şi de a-şi formula apărări pe acest aspect, iar hotărârea pronunţată este nulă, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea lucrărilor dosarului, prin prisma motivului de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect că nu se poate reţine o eventuală încălcare a dreptului la un proces echitabil, având în vedere că partea a fost legal citată având posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prevăzute de lege. Mai mult decât atât, în mod corect a mai reţinut instanţa că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., partea avea obligaţia să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, iar lipsa acesteia la termenul de judecată stabilit, nu poate fi în niciun caz imputată instanţei.
Referitor la critica privind motivarea incompletă şi lipsită de temei legal a instanţei de apel, pe aspectul încălcării dispoziţiilor art. 6alin. (1) din CEDO, se constată că este nefondată, având în vedere că din considerentele deciziei recurate rezultă că a fost analizată şi această critică, instanţa motivând soluţia de respingere a apelului şi pe acest aspect, prin raportare a dispoziţiilor pretins a fi încălcate, la dispoziţiile din dreptul naţional.
În ceea ce priveşte trimiterea la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., trebuie reţinut că textul legal sus-citat are în vedere reglementarea de drept comun a nulităţilor procedurale, cu cele două ipoteze.
- îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale şi
- îndeplinirea actului de către un funcţionar necompetent.
Din perspectiva cerinţelor textului, se constată că motivul invocat de recurent nu se încadrează în niciuna din cele 2 ipoteze, pentru a putea fi reţinut. Altfel spus, nu se poate reproşa instanţei, lipsa părţii la termenul stabilit în vederea soluţionării cauzei, termen pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.N.R., împotriva deciziei nr. 103 din 22 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 323/2009. Comercial → |
|---|
