ICCJ. Decizia nr. 31/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 31/2009
Dosar nr. 6365/1/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2008 pe rolul acestei instanţe, petentul S.P.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1847 din 29 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 8293/120/2006, solicitând ca, în contradictoriu cu intimaţii C.V. şi SC S.E.T. SRL Valea Lungă, să se dispună anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii.
În motivarea contestaţiei se susţine că Decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, fără a se avea în vedere că litigiul era evaluabil în bani, iar în funcţie de valoare trebuia stabilită instanţa competentă.
De asemenea, contestatorul arată că prin cererea introductivă formulată de C.V. şi SC C.E.T. SRL s-a solicitat excluderea sa din societate şi obligarea la pierderile înregistrate, în cuantum de 31425 lei, iar dacă, în ceea ce priveşte, primul petit instanţele puteau decide, cu privire la cel de-al doilea, dată fiind valoarea de sub un miliard de lei, competenţa materială, în primă instanţă, nu mai aparţinea tribunalului.
Se consideră că, dat fiind caracterul imperativ al normelor de competenţă, instanţele aveau obligaţia să-şi verifice competenţa şi să invoce excepţia de necompetenţă materială, din oficiu, în orice fază a procesului.
În fine, contestatorul susţine că Înalta Curte a analizat şi s-a pronunţat numai asupra motivelor de recurs invocate prin cerere, nu şi asupra motivului de ordine publică susţinut oral prin care s-a referit la competenţa materială a celor trei instanţe (fond, apel şi recurs).
În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în situaţia în care hotărârea atacată a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică, privitoare la competenţă, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Din prevederile enunţate rezultă că introducerea unei contestaţii în anulare este condiţionată, finalitatea lor având rolul de a evita tergiversarea cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că petentul nu a invocat un astfel de motiv nici în calea de atac a apelului şi nici în cea a recursului.
Mai mult, susţinerea sa, în sensul căreia ar fi susţinut oral un asemenea motiv de recurs, invocat în temeiul art. 306 C. proc. civ., nu are suport real câtă vreme nu există nici o consemnare a acestei situaţii la nici unul din termenele de judecată la instanţa de recurs.
De altfel, prin Decizia a cărei anulare se solicită instanţa a constatat nulitatea recursului în baza prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., tocmai pentru lipsa motivelor de nelegalitate.
În realitate, prin demersul de faţă, contestatorul încearcă a genera o readucere în discuţie a litigiului situaţie ce nu poate fi acceptată, motiv pentru care va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.P.G. împotriva deciziei nr. 1847 din 29 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 314/2009. Comercial → |
|---|
