ICCJ. Decizia nr. 2691/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2691/2009
Dosar nr. 3292/108/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2121 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta SC C.A. ARAD SA în contradictor cu pârâta SC C.R. SA ARAD, pe care, în consecinţă, a obligat-o la plata sumei de 223.078,25 lei cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere şi, a admis, totodată, cererea de chemare în garanţie a SC I.P.T. SA formulată de pârâtă pe care a obligat-o la plata aceloraşi sume de bani.
Instanţa de fond a reţinut că prin contractul nr. 6/1998 modificat prin acte adiţionale pârâta s-a obligat să execute lucrările investiţiei „Staţia de tratare şi repompare sistem microzonal Bocsig – Archiş, judeţul Arad".
La termenul din 14 noiembrie 2007 instanţa a pus în discuţie excepţiile pe care pârâta le-a invocat prin întâmpinare şi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune iar la termenul din 28 noiembrie 2007 a respins excepţiile pe care chemata în garanţie le-a invocat prin întâmpinare privind necompetenţa teritorială şi prescripţia dreptului la acţiune.
Pe baza probelor administrate, inclusiv expertiză, instanţa de fond a reţinut neexecutarea integrală a obligaţiei pe care pârâta şi-a asumat-o prin contractul încheiat cu reclamanta în anul 1998 şi modificat prin actul adiţional nr. 1/2003, înlăturând susţinerea acesteia cu privire la imposibilitatea executării obiectivului din cauza unei erori contractuale având la bază unui proiect necorespunzător. Aceasta, deoarece, instanţa a considerat că, potrivit contractului, pârâta, în calitate de antreprenor, avea posibilitatea ca la primirea documentaţiei de execuţie să o sesizeze pe reclamanta – investitor despre eventuale erori, procedură căreia nu i-a dat curs, aşa că, excepţia neexecutării contractului a fost respinsă şi, în temeiul art. 6.8 din contract, s-a admis acţiunea.
În contra sentinţei pârâta a declarat apel, criticile cu privire la soluţionarea excepţiilor prescripţiei, neexecutării contractului şi obligarea la penalităţi de întârziere fiind înlăturate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, care prin Decizia nr. 65 din 24 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Prin aceeaşi decizie s-a respins şi apelul declarat de chemata în garanţie care a invocat în plus excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte.
Instanţa de apel a reţinut cu privire la excepţia prescripţiei că aceasta a fost legal soluţionată de instanţa de fond deoarece procesul verbal de recepţie finală nu a fost semnat, aşa încât în raport de prevederile art. 11.6 din contract conform cărora contractul se consideră terminat la semnarea procesului verbal de recepţie finală de către comisie, termenul de prescripţie nu a început că curgă, fiind irelevante susţinerile pârâtei cu privire la natura contractului, de a fi cu executare succesivă şi la plata facturii din 12 februarie 2004.
Instanţa de apel a apreciat corecta situaţie reţinută la fond cu privire la posibilitatea contractuală a pârâtei antreprenor de a sesiza erorile documentaţiei de execuţie investitoarei reclamante.
Cât priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie, instanţa de apel a reţinut că lucrarea a fost executată pe baza proiectului pe care aceasta l-a prezentat în temeiul contractului cu reclamanta şi că documentaţia nu a fost corespunzătoare executării lucrărilor în litigiu aşa încât în mod legal instanţa de fond a făcut aplicarea art. 60 C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâta SC C.R. SA şi chemata în garanţie SC I.P.T. SA.
1. Recurenta pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
- în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu dispoziţiile art. 11.6 din contractul nr. 6/1998 în ce priveşte rezolvarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune deoarece ultima factură emisă de reclamantă a fost la 12 februarie 2004, contractul fiind cu executare succesivă;
- excepţia de neexecutare a contractului trebuia admisă deoarece proiectul nu a fost corespunzător pentru continuarea lucrărilor, neconcordanţele fiind comunicate reclamantei.
- cu privire la capătul de cerere accesorie privind obligarea la penalităţi de întârziere, instanţa de apel nu s-a pronunţat.
2. Recurenta chemată în garanţie critică Decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arătând că răspunderea contractuală pentru folosirea ulterioară a proiectului pe care l-a întocmit revine în întregime şi exclusiv reclamantei SC C.A. ARAD SA, nefiind justificată chemarea sa în garanţie.
Constatând că recurenta chemată în garanţie nu a ataşat la cererea de recurs dovada achitării taxelor de timbru conform art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi că, deşi citată cu menţiunea cuantumului şi contului în care acestea trebuie plătite, nu a făcut dovada achitării lor până la termenul acordat de 3 noiembrie 2009, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi va anula recursul astfel declarat ca netimbrat.
3. Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă şi menţinerea ca legală a deciziei atacate arătând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958 şi că contractul pe care l-au încheiat este un contract „la cheie" conform HG nr. 577/1997.
4. Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
4.1. Cu privire la critica aplicării prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 se constată că instanţa de apel în mod corect a confirmat soluţia instanţei de fond asupra acesteia întrucât obligaţia de neexecutare a contractului devine scadentă, conform contractului, art. 11.6, la data semnării recepţiei finale de către comisia de recepţie.
Stabilirea convenţională a scadenţei obligaţiei de neexecutare contractuală sub aspectul finalizării lucrării ca întreg este distinctă de executarea parţială constând în plata unor facturi şi de caracterul contractului de a fi cu executare succesivă şi care determină curgerea unui termen de prescripţie distinct pentru fiecare factură în parte.
4.2. Cu privire la critica soluţiei asupra excepţiei de neexecutare în sensul că verificarea documentaţiei era în sarcina reclamantei întrucât raporturile juridice s-au stabilit între aceasta şi proiectant şi că oricum a sesizat reclamantei prin două adrese neconcordanţele din proiect, se constată că acest ultim aspect al criticii ţine de temeinicia hotărârii atacate nu de nelegalitatea ei iar cu privire la primul aspect, cererea de chemare în garanţie pe care pârâta a formulat-o fiind admisă de instanţă, constatarea îndeplinirii condiţiilor art. 60 C. proc. civ. intrând în puterea lucrului judecat, lipseşte de efecte susţinerea aceleiaşi părţi cu privire la raporturile juridice dintre reclamantă şi proiectant în sensul exonerării sale de răspundere.
4.3. Cu privire la critica nepronunţării asupra criticii din apel privind acordarea penalităţilor la instanţa de fond, este de observat că, instanţa de apel a respins apelul pârâtei în tot iar neexaminarea explicită a acestei critici în considerente este formală câtă vreme soluţia asupra ei este consecinţa respingerii criticii pe fond privind culpa reclamantei în cadrul analizei excepţiei de neexecutare, fiind de altfel evident că prin sentinţă, instanţa de fond a obligat-o pe pârâta - recurentă la ceea ce şi această pârâtă a cerut prin cererea de chemare în garanţie şi care i-a fost admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recursul declarat de recurenta - pârâtă SC C.R. SA ARAD împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de recurenta - chemată în garanţie SC I.P.T. SA TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2692/2009. Comercial → |
|---|
