ICCJ. Decizia nr. 2687/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2687/2009
Dosar nr. 6670/3/200.
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti reclamanta SC F. SA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREŞTI, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i permită accesul în incinta spaţiului comercial situat în Bucureşti, Sector 3 Bucureşti, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale necesare în vederea întocmirii documentaţiei de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent spaţiului comercial.
Prin sentinţa nr. 2615 din 23 martie 2007 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis cererea şi a obligat pârâta să permită accesul reclamantei în spaţiul comercial situat în Bucureşti, Sector 3 Bucureşti pentru efectuarea măsurilor necesare pentru întocmirea documentaţiei cadastrale.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că terenul ce se urmăreşte a fi măsurat nu a format obiectul contractului de leasing mobiliar, în raport de clauza expresă cuprinsă în art. II.1 alin. (2) din contract.
A mai reţinut instanţa de fond că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni prin care s-a obligat la efectuarea demersurilor pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra respectivului teren, reclamanta şi-a justificat calitatea procesual activă. Totodată, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1 pct. 43, art. 322 din Titlul I al Legii nr. 99/1999.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia nr. 38/R din 14 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de pârâtă, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în fond, în aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, judecând cauza pe fond, prin sentinţa nr. 4748 din 2 aprilie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată, a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să permită accesul reclamantei în incinta spaţiului comercial situat în Bucureşti, Sector 3 în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale asupra terenului aferent spaţiului comercial.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta are calitate procesuală dat fiind faptul că pârâta nu putea dobândi dreptul de proprietate decât asupra construcţiei nu şi asupra terenului aferent, conform contractului de leasing imobiliar nr. 1086 din 1 martie 1999.
Pe fond instanţa a reţinut că, în raport de art. 322 din Legea nr. 99/1999, de împrejurarea că terenul nu aparţine domeniului public al statului sau unităţii administrativ-teritorială, reclamanta era îndreptăţită să i se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului şi pe care de consecinţă cererea ei de a i se permite accesul în incinta spaţiului comercial mai sus indicat, este întemeiată.
Apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 446 din 30 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, instanţa de control judiciar reţinând, că reclamanta avea obligaţia legală d a obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în patrimoniul său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREŞTI, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legilor nr. 15/1990 pentru reorganizarea unităţilor economice şi regii autonome, nr. 99/1999 prin care s-au modificat şi completat OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale.
Particularizând, recurenta-pârâtă precizează faptul că deşi intimata – reclamantă SC F. SA BUCUREŞTI nu are niciun drept real asupra terenului de sub spaţiul comercial pe care l-a cumpărat în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, instanţa de control judiciar a nesocotit legea şi a obligat-o să-i permită intimatei accesul pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale.
Mai arată că recurenta că, în cazul în care instanţa va aprecia că intimata reclamantă are calitate procesuală activă, acţiunea sa nu poate fi admisă întrucât terenul aflat sub spaţiul comercial se află în domeniul statului sau unităţilor administrativ teritoriale.
Recurenta-pârâtă conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a deciziei atacate şi respingerii acţiunii pe fond.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Reclamanta a învestit instanţa de fond cu judecarea unei cereri având ca obiect o obligaţie de a face, respectiv de a i se permite accesul în incinta spaţiului comercial situat în Bucureşti, sector 3 în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale necesare întocmirii documentaţiei de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent spaţiului comercial.
Aşadar, acţiunea nu are caracter real, nefiind o acţiune, în revendicare imobiliară, în care este necesar ca reclamanta să fie ţinută să facă dovada calităţii sale de proprietar.
Or, apărările formulate de pârâta în faţa instanţei de fond şi a celei de control judiciar precum şi criticile aduse deciziei recurate vizează însă tocmai calitatea de proprietar a intimatei-reclamante pe care aceasta din urmă nu a revendicat-o în nicio fază procesuală.
Astfel, precizează recurenta că intimata reclamantă nu are niciun titlu cu privire la terenul asupra căruia urmează să facă măsurători cadastrale, că nu există identitate între intimata-reclamantă şi persoana care se pretinde titulara unui drept proteguit de lege şi că intimata-reclamată nu are niciun drept real asupra terenului de sub spaţiul comercial ce formează obiectul contractului de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare.
În opinia recurentei-pârâte, singurul în măsură să aibă calitate procesuală activă este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Demersul judiciar al reclamantei este justificat de vocaţia pe care aceasta o avea în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B054 din 11 mai 2000 care-i conferă recurentei-pârâte calitatea de detentor precar, de a dobândi titlul de proprietate asupra terenului aferent spaţiului comercial prin iniţierea procedurii reglementate de Legea nr. 99/1999, HG nr. 450/1999, HG nr. 834/1991, de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Din conţinutul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1086 din 1 martie 1999 (încheiat anterior contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi pe care recurenta-pârâtă îl invocă în susţinerea calităţii sale de proprietar asupra terenului aferent spaţiului comercial), rezultă cu evidenţă că terenul în cauză nu face obiectul respectivului contract.
Prin clauza 7.8 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni s-a menţionat expres că la data semnării acestuia SC F. SA nu deţinea certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză) acesta urmând să fie obţinut conform Legii nr. 99/1999 şi HG nr. 450/1999.
Aşadar, instanţa de control judiciar, menţinând hotărârea instanţei de fond, a reţinut în mod legal, că reclamanta are calitate procesuală activă în condiţiile în care terenul nu aparţine domeniului public al statului sau unităţii administrativ teritoriale, exercitându-şi în mod legal dreptul de a obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în patrimoniul său.
În acest context înscrisurile depuse de recurentă constând în contractul de vânzare-cumpărare şi încheierea de întabulare nr. 291581 din 30 septembrie 2009 a imobilului obiect al acestui contract, încheiate ulterior pronunţării deciziei recurate nu prezintă relevanţă întrucât acestea, la rândul lor au fost încheiate în baza contractului de leasing nr. 1086/1999 şi care a făcut obiectul analizei instanţelor în hotărârile atacate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 446 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2689/2009. Comercial → |
|---|
