ICCJ. Decizia nr. 2690/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2690/2009
Dosar nr. 2722/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările cauzei, constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 990/2004 reclamanta SC C. SA Topliţa a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul C.M. să oblige pârâtul la plata sumei de 1.335.830.000 lei reprezentând pagube create societăţii prin executarea defectuoasă a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv i le impunea, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa nr. 958/2005 a respins acţiunea ca neîntemeiată, instanţa reţinând, în esenţă, că din actele cauzei nu reiese faptul că pârâtul, în calitate de administrator al SC C. SA, ar fi prejudiciat societatea reclamantă.
Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 46/R/2006 a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, constatând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Adunării Generale a Acţionarilor SC C. SA Topliţa şi că această excepţie nu poate fi analizată de către instanţa de recurs deoarece părţile ar fi private de un grad de jurisdicţie.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1496/2006 iar prin încheierea nr. 17 din 28 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, judecata cauzei a fost strămutată la Tribunalul Alba care, prin sentinţa nr. 220/COM din 27 ianuarie 2009, a constatat ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale active a Adunării Generale a Asociaţilor SC C. SA, a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a pârâtului pentru operaţiunile precizate în Hotărârea A.G.E.A. a SC C. SA din 22 aprilie 2004 şi a respins această cerere ca inadmisibilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 6.548 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut următoarele:
a) cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Adunării Generale a Asociaţilor SC C. SA, invocată de pârât, că A.G.A. SC C. SA a fost înlocuită cu societatea reclamantă;
b) cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SC C. SA a d-lui S.M.G., că acesta avea la data formulării acţiunii funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA;
c) cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în răspundere invocată de pârât, în raport de art. 150 din Legea nr. 31/1990, că prin Decizia nr. 55 A din 30 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3458 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 106/1/2006 a fost anulată hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2002, nefiind adoptată o altă hotărâre prin care să se decidă formularea acţiunii în răspundere pentru motivele prevăzute de acţiunea anulată;
d) răspunderea pârâtului nu a fost dovedită.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC C. SA Topliţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea apelului reclamanta susţine, în esenţă, că anularea hotărârii A.G.A. din 22 aprilie 2004 nu putea conduce la neexaminarea de către prima instanţă a faptelor ilicite reţinute în această hotărâre ca fiind săvârşite de pârât şi pentru care s-a apreciat ca fiind necesară promovarea unei acţiuni în răspundere, întrucât în respectiva hotărâre nu există nicio referire cu privire la cele trei fapte pentru care s-a decis a se atrage răspunderea administratorului pârât iar, pe de altă parte, prin această hotărâre nu s-a făcut altceva decât să se reconfirme o hotărâre din 29 martie 2004 prin care s-a decis atragerea răspunderii pârâtului pentru respectivele fapte.
A mai precizat apelanta că prezenta cerere de chemare în judecată a fost promovată pentru faptele reţinute de hotărârea A.G.A. din 29 martie 2004 astfel că anularea ulterioară a hotărârii A.G.A. din 22 aprilie 2004 nu poate duce la concluzia anulării însăşi a voinţei societare de promovare a acţiunii în răspundere anterior promovată.
În apel reclamanta a formulat aprecieri şi cu privire la administrarea unei contraexpertize.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 33/A din 10 aprilie 2009, a respins apelul reclamantei ca nefondat, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că în legătură cu toate faptele imputate pârâtului pentru perioada în care a avut funcţia de administrator al societăţii, atât în legătură cu cele semnalate în hotărârea A.G.E.A. din 24 martie 2004, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu suferit de reclamantă, fapt constatat de altfel chiar de către comisia de cenzori a societăţii înainte de promovarea acţiunii de natură a atrage răspunderea acestuia în temeiul art. 150 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA Topliţa, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă următoarele aspecte:
- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, aspect materializat prin aceea că instanţa de apel, deşi menţine sentinţa apelată şi sub aspectul soluţionării excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii privind o eventuală antrenare a răspunderii administratorului prin respingerea apelului ca nefondat, îşi motivează soluţia făcând referire la ambele hotărâri A.G.A., cea din 22 aprilie 2004 anulată prin hotărâre judecătorească şi cea din 29 martie 2004;
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, respectiv a art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată;
- considerentele reţinute de instanţa de apel sunt străine de natura cauzei în condiţiile în care se reţin aspecte care nu corespund realităţii, respectiv faptul că acţiunea se întemeiază pe hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2004, indicându-se în mod greşit ca în acea hotărâre s-au stabilit fapte prejudiciante şi s-a decis angajarea răspunderii;
- instanţa de apel este dată cu aplicarea greşită a legislaţiei aplicabile în materia răspunderii administratorului.
Recurenta conchide în sensul că solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii în răspundere.
Înalta Curte analizând Decizia recurată prin prisma criticilor invocate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte acţiunea în răspundere pentru repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin operaţiunile comerciale menţionate în hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2004 faţă de faptul că prin Decizia nr. 55/A din 30 septembrie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 2626/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3458 din 8 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 106/1/2006, evocata hotărâre A.G.A. a fost anulată.
Instanţa de apel menţine soluţia instanţei de fond, inclusiv sub aspectul soluţiei date excepţiei de inadmisibilitate invocată de pârât, dar îşi fundamentează hotărârea de respingere a apelului pârâtului raportându-se atât la hotărârea A.G.A. anulată prin hotărâre irevocabilă cât şi la hotărârea A.G.A. din 29 martie 2004 la care face trimitere reclamanta, făcând judecata asupra fondului cauzei, cu precizarea că a examinat totalitatea faptelor imputate pârâtului.
În considerarea celor ce preced, pentru ca instanţa de control judiciar să procedeze la reexaminarea excepţiei inadmisibilităţii pentru a confirma sau infirma sub acest aspect hotărârea instanţei de fond, în raport de motivele invocate de apelanta reclamantă, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C. SA TOPLIŢA împotriva deciziei nr. 33 A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2691/2009. Comercial → |
|---|
