ICCJ. Decizia nr. 2692/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2692/2009
Dosar nr. 42030/3/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13275 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta L.M.C. în contradictoriu cu pârâtul B.C.I.
A obligat pârâtul la 964.854 lei diferenţă preţ conform contractului de cesiune din 14 noiembrie 2006 şi 55.433,68 lei dobândă legală pentru perioada 30 martie 2007 – 17 ianuarie 2008, precum şi la plata sumei de 13.303 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în temeiul art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1361 C. civ., art. 43 C. com., că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, din suma stabilită cesionarul achitând doar o parte.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul B.C.I. şi prin Decizia comercială nr. 113 din 9 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia de netimbrare a apelului şi a anulat ca netimbrat apelul.
A respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale privind timbrarea cererii formulate, sub sancţiunea anulării acesteia.
În ceea ce priveşte cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată instanţa a reţinut că nu s-au administrat dovezi concludente în sensul atestării efectuării cheltuielilor de judecată pretinse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta L.M.C. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată – onorariu de avocat.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., când a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condiţiile în care s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat cu copia contractului de asistenţă juridică nr. 87663 din 11 septembrie 2007 cu Cabinetul de Avocat „A.P." şi în contul bancar indicat în cuprinsul contractului ce cuprinde şi TVA-ul aferent.
Intimatul B.C.I. a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. la situaţia de fapt apreciată în limita probelor administrate în cauză, astfel că hotărârea nu este afectată de nelegalitate, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Celelalte aspecte vizate în dezvoltarea în fapt a motivului de recurs invocat privesc doar reţinerea greşită a situaţiei de fapt, printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârii, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă L.M.C. împotriva deciziei nr. 113 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2693/2009. Comercial → |
|---|
