ICCJ. Decizia nr. 2758/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2758/2009
Dosar nr. 2348/1285/2007
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 2348/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis acţiunea formulată de reclamanta E.O.N.G. România SA, sucursala Cluj, împotriva pârâtei RA T.A.C.F.L. Turda cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale şi a penalităţilor de întârziere, cu 17.706,32 lei cheltuieli de judecată. Totodată s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Municipiului Turda, care a fost obligată la 1.451.952,21 lei contravaloare gaze naturale şi penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în temeiul raporturilor contractuale dintre părţi materializate în contractul de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici încheiat sub nr. 2/0/610167 din 15 ianuarie 2001, modificat prin acte adiţionale succesive, reclamanta a livrat pârâtei gaze naturale, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de achitare a preţului, astfel încât este întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii acestora pentru perioada decembrie 2004 – martie 2005, motiv pentru care acţiunea a fost admisă în privinţa capătului de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere, în considerarea clauzei stabilită de părţi în acest sens.
Referitor la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, tribunalul a considerat că Municipiului Turda îi revine în temeiul OUG nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate precum şi acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, obligaţia de a achita sumele anterior menţionate cu titlu ajutoare băneşti şi subvenţii către populaţie, motiv pentru care a admis şi această cerere.
De altfel, arată tribunalul, chematul în garanţie, a recunoscut că la data de 30 decembrie 2004 avea către pârâtă un debit în cuantum de 16.359.106.578 lei.
Apelul declarat de chematul în garanţie Municipiul Turda, a fost admis prin Decizia civilă nr. 224 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei, în sensul obligării chematului în garanţie la plata sumei de 699.427 lei cu titlu de contravaloare gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat populaţiei şi penalităţile de întârziere în sumă de 242.343 lei pentru perioada decembrie 2004 – martie 2005 precum şi penalităţile de întârziere în valoare de 24.464,06 lei aferente unor plăţi efectuate cu întârziere pentru perioada septembrie-decembrie 2004, arătând, în sinteză, că deşi chematul în garanţie nu este parte în contractul din litigiu, obligaţia sa de plată are un temei legal, respectiv OUG nr. 162/1999, iar din expertiza contabilă efectuată în apel a rezultat un cuantum inferior al debitului stabilit de prima instanţă, sens în care a fost modificată hotărârea apelată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta şi chematul în garanţie.
Reclamanta E.O.N.G. România SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. arată în dezvoltarea criticilor faptul că instanţa de apel a ignorat convenţia preliminară din data de 16 octombrie 2008 încheiată cu chematul în garanţie prin care s-a eşalonat plata debitului, din care, de altfel, s-a şi achitat prima tranşă, situaţie în care Decizia este nelegală sub aspectul păstrării soluţiei de obligare a Municipiului Turda la plata sumei către pârâtă, şi nu direct către reclamantă.
Municipiul Turda, în calitate de chemat în garanţie, a declarat recurs împotriva deciziei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. derivate încălcarea prevederilor OUG nr. 162/1999, în sensul că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 4 potrivit cărora sumele necesare aplicării acestui act normativ trebuiau transmise de la bugetul de stat şi doar eventuala diferenţă revenea în sarcina bugetului local.
Dar, arată recurentul, în condiţiile în care sumele de la bugetul de stat nu au fost virate, Municipiul Turda, în calitate de autoritate locală şi-a îndeplinit obligaţia de plată în limita posibilităţilor.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate precum şi raportat la cererea formulată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 de intimata RA T.A.C.F.L. SA Turda, prin lichidator judiciar R.T.Z. & P. I.P.U.R.L. Cluj Napoca, Curtea constată că prin încheierea comercială nr. 3650 din 11 noiembrie 2008 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2131/2008 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei RA T.A.C.F.L. Turda.
Deşi această încheiere, pronunţată anterior soluţionării apelului prin Decizia din 21 noiembrie 2008, nu a fost depusă la dosar iar părţile nu au comunicat instanţei de apel deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 faţă de pârâtă, în speţă, dispoziţiile art. 36 din lege şi-au produs deja efectele de la data deschiderii procedurii.
Concluzia rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Prin urmare, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale anterior citate, reiese că suspendarea judecăţii operează de drept de la data deschiderii procedurii, cu consecinţa că instanţa nu mai poate pronunţa într-o atare ipoteză o hotărâre legală.
În mod evident, în speţă, instanţa de apel nefiind informată cu privire la existenţa unei hotărâri de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, faţă de pârâtă, a fost în imposibilitate de a aplica dispoziţiile art. 36 din lege, ceea ce nu este însă de natură a înlătura incidenţa acestui articol.
În consecinţă având în vedere faptul că suspendarea judecăţii operează prin efectul legii, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursurilor conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, care va constata aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta E.O.N.G. România SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 224 din 21 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de chematul în garanţie Municipiul Turda prin Primar, împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2701/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2770/2009. Comercial → |
|---|
