ICCJ. Decizia nr. 2774/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2774/2009
Dosar nr. 6549/2/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2009, petenta SC M.C. E.I. SA Bucureşti a solicitat instanţei, suspendarea executării sentinţei nr. 8085 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei formulate în cadrul apelului.
Prin sentinţa nr. 93 din 22 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis cererea petentei SC M.C. E.I. SA Bucureşti, reţinând în esenţă, că prin sentinţa nr. 8085 din 26 mai 2009, instanţa a dispus obligarea petentei, în solidar cu pârâta SC S.M.R. SA Balş, la plata sumei de 7.019.619,58 lei, reprezentând contravaloare fier vechi şi piese recuperate ca urmare a dezmembrării vagoanelor şi penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel petenta SC M.C. E.I. SA Bucureşti, iar la data de 13 iulie 2009, aceasta a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei apelate, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în speţă, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 581 şi urm. C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte urgenţa măsurii, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.
Împotriva sentinţei nr. 93 din 22 iulie 2009, a declarat recurs S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 582 alin. (1) acelaşi cod, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei nr. 8085 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Criticile aduse sentinţei recurate vizează, în esenţă, nulitatea hotărârii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 105 şi urm. C. proc. civ., având în vedere că instanţa a pronunţat o hotărâre fără respectarea dreptului la apărare şi fără respectarea principiului contradictorialităţii, deoarece la judecarea pricinii, nu a fost citată, fiind astfel împiedicată în a-şi pregăti apărarea şi a combate susţinerile petentei.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a susţinut netemeinicia soluţiei pronunţate, având în vedere că motivele invocate de petentă nu sunt de natură a conduce la luarea măsurii suspendării executării.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.
Totodată, aceleaşi dispoziţii legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele statuate prin legea procesuală.
În raport de principiul consacrat prin textul de lege sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, şi pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus asupra suspendării provizorii a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, nu este supusă niciunei căi de atac.
În speţă, hotărârea recurată vizează suspendarea provizorie a executării silite a unei hotărâri, în condiţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., iar împrejurarea că instanţa face referire în considerentele hotărârii, la dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., vizează exclusiv caracterul urgent, specific acestei proceduri speciale, dar în mod evident, cauza de faţă nu are caracterul unei ordonanţe preşedinţiale, având în vedere dispoziţiile speciale ce reglementează procedura suspendării provizorii a executării.
Aşadar, în raport de principiul statuat prin dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, ca urmare a faptului că hotărârea atacată nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 93 din 22 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Comercial → |
|---|
