ICCJ. Decizia nr. 2764/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2764/2009
Dosar nr. 7764/63/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA CRAIOVA, solicitând în principal, anularea hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. adoptate la data de 15 aprilie 2008 şi în subsidiar, anularea hotărârilor adoptate la pct. IX şi respectiv X.2 de pe ordinea de zi a A.G.E.
Prin sentinţa nr. 17 din 8 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Dol, secţia comercială, s-a respins cererea reclamantei, cu motivarea că la cele două adunări generale, au fost reprezentaţi atât reclamanta, cât şi pârâta, iar reprezentantul reclamantei a votat pentru aprobarea tuturor chestiunilor aflate pe ordinea de zi a şedinţei A.G.O.A. şi a celor aflate pe ordinea de zi a şedinţei A.G.E.A., mai puţin pct. IX şi X.
În ceea ce priveşte reprezentarea acţionarilor în cadrul adunărilor generale, având în vedere că legea nu cere autentificarea procurii pentru valabilitatea hotărârilor adoptate, instanţa a constatat că acţionarul F. a fost legal reprezentat, prin întocmirea unei procuri speciale, potrivit dispoziţiilor art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.
A mai reţinut instanţa că prin hotărârile a căror anulare se solicită, A.G.E.A. a aprobat lista candidaţilor la funcţia de administrator a D. şi împuternicirea directorului general al A.C.S.A. sau a altei persoane, să propună şi să voteze aceste candidaturi în A.G.A. a D. (pct. IX), iar la pct. X.2, a împuternicit consiliul de administraţie să încheie orice contract cu F. sau afiliaţii săi, inclusiv contracte de împrumut fără limită de sumă şi fără a fi necesară o aprobare prealabilă a adunării acţionarilor, sens în care reclamanta nu a motivat de ce anume ar fi prejudiciată, prin faptul că nu are un reprezentant în acest consiliu de administraţie.
Referitor la împuternicirea consiliului de administraţie de a încheia orice fel de contracte cu F. sau cu reprezentanţii acestuia, instanţa a constatat că nici în această situaţie nu se precizează în concret prejudiciul, iar reclamanta nu a făcut dovada că hotărârile au fost adoptate cu intenţia clară a prejudicierii acţionarilor minoritari.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 308 din 11 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.I.F. O. SA.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs reclamanta S.I.F. O. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că Decizia recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., art. 150 din Legea nr. 31/1990, art. 209 şi art. 241 din Legea nr. 297/2004.
În argumentarea motivului invocat, recurenta a susţinut, în esenţă, că reprezentarea acţionarilor nu se putea realiza decât în baza unei procuri autentice, potrivit dispoziţiilor art. 139 din regulament şi a condiţiilor impuse în convocatorul de şedinţă, iar faţă de neîndeplinirea acestor condiţii, hotărârile adoptate sunt nelegale.
A mai susţinut recurenta că hotărârea A.G.E.A. adoptată la pct. IX este nelegală, deoarece a fost încălcat dreptul la informare al acţionarilor, prin nepublicarea în convocatorul de şedinţă a propunerilor privind alegerea Consiliului de Administraţie al SC F. SA.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii A.G.E.A. adoptată la pct. X.2, recurenta a susţinut că acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de Administraţie de a încheia acte de împrumut fără limită de valoare, este contrară dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 din Legea nr. 297/2004, fiind pe de o parte, contrară convocatorului de şedinţă, iar pe de altă parte, fiind adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind plenitudinea de competenţă a adunării generale a acţionarilor, în ceea ce priveşte operaţiuni de natură patrimonială, având în vedere că acţionarul majoritar şi-a aprobat o operaţiune în care are un interes direct, precum şi posibilitatea ca respectivele împrumuturi să poată fi convertite în aport de capital, ceea ce ar conduce la o evidentă inechitate faţă de ceilalţi acţionari.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 243 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., se constată a fi nefondată, având în vedere că dispoziţiile legale sus menţionate nu prevăd obligativitatea dovedirii calităţii de reprezentant pe baza unei împuterniciri autentificate, ci a unei procuri speciale, în sensul de a avea forma scrisă şi din cuprinsul său, să rezulte punctele de pe ordinea de zi a adunării pentru care s-a acordat.
În acest sens, se constată că instanţa de control judiciar a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale sus-menţionate, reţinând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul nerespectării la data emiterii actului, a cerinţelor de validitate stabilite de lege şi nu de voinţa părţilor, în această ultimă ipoteză, fiind posibilă angajarea răspunderii civile, delictuale sau contractuale. Or, în speţă, cerinţele sancţiunii nulităţii nu sunt întrunite, având în vedere că legea nu prevede forma autentică pentru validitatea procurii, aşa încât, voinţa părţii nu poate suplini sau excede voinţei legiutorului. Mai mult decât atât, nu poate opera o eventuală sancţiune a nulităţii, atâta timp cât nu s-a produs nicio vătămare a vreunui drept al acţionarilor, iar reprezentanţii acestora au fost admişi să voteze pe baza procurii speciale acordate.
Referitor la critica privind nelegalitatea hotărârilor A.G.E.A. pct. IX şi X.2, se constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere că dreptul la informare al acţionarilor a fost respectat, hotărârile cuprinzând măsuri negociate prin contractul de privatizare.
În ceea ce priveşte abuzul de majoritate, nici această critică nu poate fi reţinută, instanţa constatând în mod corect că în cauză, convocatorul a fost legal întocmit, cuprinzând toate menţiunile legate de informarea exactă a acţionarilor, potrivit dispoziţiilor art. 117, art. 1171 şi 2 din Legea nr. 31/1990 şi Legii nr. 297/2004.
În ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor din partea A.C.S.A., pentru alegerea membrilor Consiliului de Administraţie al D., se constată că şi pe acest aspect a fost respectat dreptul la informare al acţionarilor, având în vedere dispoziţiile cuprinse la punctul IX de pe ordinea de zi a A.G.E.A. Totodată, aceştia aveau dreptul de a propune candidaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi de a consulta lista completă a candidaturilor, începând cu data de 4 aprilie 2008.
Referitor la critica privind abuzul de majoritate, în adoptarea hotărârii cuprinsă la pct. X.2, se constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere atât dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, cât şi cele ale OG nr. 25/2002, privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale.
În mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că sancţiunea aplicabilă abuzului de majoritate este fie angajarea răspunderii civile delictuale a acţionarului majoritar, fie anularea hotărârii A.G.A., adoptată cu încălcarea acestui principiu, însă în speţă, aprobarea listei candidaţilor nominalizaţi la funcţia de administrator în D., nu este de natură a afecta interesul societar, nefiind o măsură fundamentală pentru societate, prin care să se producă vreun prejudiciu societăţii. Pe de o parte, deşi era atribuţia consiliului de administraţie a A.C.S.A., lista persoanelor susţinute de A.C.S.A. în cadrul adunării generale a D. a fost pusă în discuţie în cadrul adunării generale ce face obiectul prezentului litigiu, iar pe de altă parte, reclamanta trebuia să facă dovada că această hotărâre este contrară interesului societar. Aşa fiind, susţinerea recurentei potrivit căreia este prezumată vătămarea acţionarilor, prin acordarea unei împuterniciri generale Consiliului de Administraţie, rămâne la nivel de simplă afirmaţie, fără relevanţă juridică. Pe de altă parte, nu acţionarul majoritar avea obligaţia dovedirii bunei-credinţe în adoptarea hotărârilor atacate, ci recurentei îi revenea obligaţia dovedirii relei-credinţe a acţionarului, altfel spus, nerespectarea de către acesta a interesului legitim al societăţii, prin promovarea interesului personal, mai presus de cel societar.
În ceea ce priveşte referirea recurentei la Decizia Comisiei Europene nr. 46/2008, prin care se pretinde că ar face dovada caracterului abuziv al votului acţionarului majoritar, se constată că Decizia sus menţionată nu poartă asupra acestui aspect, ci doar asupra cuantumului preţului de vânzare a A.C.S.A., impunând în sarcina cumpărătorului, obligaţia de plată a unei sume de 27.000.000 Euro către G.R.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea deciziei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. O. SA CRAIOVA, împotriva deciziei nr. 308 din 11 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2763/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2769/2009. Comercial → |
|---|
