ICCJ. Decizia nr. 2769/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2769/2009
Dosar nr. 4880/3/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8138 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, dată în fond în urma declinării competenţei dispuse prin sentinţa civilă nr. 3 din 8 ianuarie 2008 a Tribunalului Brăila, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fond a fost respinsă acţiunea reclamantului T.A. prin care solicitase obligarea A.V.A.S. Bucureşti la plata contravalorii terenului în suprafaţă de 8637 m.p. situat în Brăila, teren ce a constituit proprietatea SC C. SA Brăila, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a cumpărat de la fostul F.P.S., prin contract de vânzare-cumpărare acţiuni BR nr. 27 din 13 octombrie 2000, un număr de 63.031 acţiuni reprezentând 60,69 % din capitalul social al SC C. SA Brăila, intrând în valoarea acţiunilor vândute şi valoarea unui teren de 14.229 m.p. situat în Brăila.
Întrucât, prin sentinţa civilă nr. 962/2003 a Judecătoriei Brăila, s-a admis acţiunea C.L. Brăila şi s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui teren, SC C. SA a fost obligată să lase liberă posesia şi folosinţa terenului în favoarea C.L. Brăila.
Reclamantul a susţinut că urmare acestei sentinţe a fost păgubit, pârâta A.V.A.S. urmând a răspunde pentru evicţiune în temeiul Cap. 7, pct. 7.1 din contract şi pentru prejudiciul suferit de el.
Instanţa a apreciat însă, aplicând dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, că numai calitatea de proprietar al acţiunilor nu justifică legitimitatea procesuală activă a reclamantului, obligaţia pârâtei de a repara prejudiciul creat urmare restituirii bunurilor către foştii proprietari operând numai faţă de societatea comercială privatizată, nu şi faţă de acţionarii ei, caz în speţă.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 214 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, dispoziţii care, deşi au fost abrogate prin Legea nr. 137/2002, continuă să-şi producă efectele în virtutea art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 pentru contractele de vânzare-cumpărare anterioare datei intrării în vigoare a acestei legi.
În consecinţă, corect s-a reţinut că titularul dreptului de a cere despăgubiri este societatea comercială care a suportat diminuarea patrimoniului şi nu acţionarii ei, societatea fiind în realitate cea care a suferit un prejudiciu direct ca urmare a ieşirii din patrimoniul său a imobilului.
Nemulţumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul critică instanţa de apel pentru aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 324 din OUG nr. 88/1997, text aplicabil doar în cazul pagubelor suferite prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor de către societatea privatizată.
Or, în speţă, suprafaţa de teren a societăţii nu a fost diminuată prin restituirea către foştii proprietari ai imobilului ci, urmare sentinţei civile nr. 962/2000 a Judecătoriei Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al societăţii vândute de F.P.S. asupra terenului, diminuarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care vânzătorul acţiunilor, F.P.S., a garantat că nu există drepturi aparţinând terţilor, l-a afectat pe el, cumpărător al acţiunilor şi parte în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni şi nu societatea privatizată.
Întrucât acţiunea sa formulată împotriva A.V.A.S. a vizat neîndeplinirea obligaţiilor asumate, garantate şi nerespectate de vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 27/2000, în care este el parte, apreciază că greşit i-a fost respinsă cererea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că numai societatea este îndreptăţită de a fi despăgubită şi nu cumpărătorul acţiunilor, care nu invocă un prejudiciu direct.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Atât soluţia de fond, cât şi cea din apel, au stabilit lipsa legitimării procesuale active a reclamantului, cumpărătorul acţiunilor vândute de pârâtă în SC C. SA Brăila, argumentându-şi soluţia pe dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997.
În raport de cele invocate prin cererea de chemare în judecată, Curtea apreciază că soluţiile sunt greşite, instanţele făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 324 din OUG nr. 88/1997.
Prin cererea sa de chemare în judecată reclamantul, parte în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 27/2000 încheiat cu fostul F.P.S., actualmente A.V.A.S., a solicitat să fie despăgubit cu contravaloarea terenului în suprafaţă de 8637 mp. ce a constituit proprietatea SC C. SA Brăila, societate din care el a cumpărat 60,70 % din capitalul social de la pârâtă şi pentru care, prin sentinţa civilă nr. 962/2000 a Judecătoriei Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al societăţii privatizate.
Aşadar, în speţă, nu s-a pus problema despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat societăţii prin restituirea imobilelor foştilor proprietari, situaţie reglementată prin dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, ci reclamantul a invocat nerespectarea de către vânzător, pârâta A.V.A.S., a obligaţiilor asumate şi garantate prin art. 1.1.18, art. 1.2.8 şi art. 7.1 şi 7.5 din contract, invocând atragerea răspunderii sale pentru vânzarea unui bun, ce se regăsea în valoarea acţiunilor vândute, pe care nu îl deţinea în proprietate şi solicitând acoperirea prejudiciului suferit prin diminuarea valorii acţiunilor (a se vedea precizarea acţiunii fila 86 dosar Tribunalul Brăila).
Întrucât reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe nerespectarea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat cu pârâta, contract în care este parte, Curtea apreciază că acesta are legitimare procesuală activă, soluţiile instanţelor fiind greşite şi eronat motivate pe dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997.
În consecinţă, recursul urmează să fie admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Decizia din apel modificată în sensul admiterii apelului reclamantului, iar sentinţa de fond desfiinţată în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în fond tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.T., împotriva deciziei nr. 214 din 16 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 8138 din 1 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2772/2009. Comercial → |
|---|
