ICCJ. Decizia nr. 2759/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2759/2009
Dosar nr. 8934/30/2007
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 decembrie 2007 şi precizată la 16 ianuarie 2008 reclamanţii M. Timişoara reprezentat prin P., C.L.M. Timişoara şi P.M. Timişoara cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL, Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligată pârâta la plata debitului în cuantum total de 111.404 lei, reprezentând diferenţă de chirie, calculată, conform H.C.L.M.T. nr. 42/2000, pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003, în sumă de 17.881, lei majorări de întârziere în sumă de 92.450 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 octombrie 2007 şi penalităţi de întârziere în cuantum de 1073 lei datorate pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, aferente contractului de închiriere nr. 642/1999, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 319/ PI din 27 mai 2008, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia prematurităţii invocată de pârâtă şi respinge acţiunea reclamanţilor, reţinând că nu a fost îndeplinită legal procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., procesul verbal de conciliere directă, respectiv înştiinţarea de plată adresată pârâtei la 20 martie 2007 referindu-se la alte sume decât cele pretinse de reclamanţi prin acţiune.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe este respins prin Decizia civilă nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, care reţine, în acest sens, confirmând soluţia primei instanţe, că a asimila înştiinţarea de plată din 30 martie 2007 cu procedura prealabilă a concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., înseamnă a se interpreta permisiv dispoziţiile legale menţionate, situaţie inadmisibilă în raport cu caracterul imperativ al normelor ce o reglementează, iar neîndeplinirea condiţiilor de fond constând în necomunicarea pretenţiilor ce formează obiectul acţiunii, a temeiului de drept, necomunicarea actelor doveditoare pe care se sprijină pretenţiile reclamanţilor, nestabilirea datei convocării la conciliere şi absenţa dovezii de comunicare nu conferă posibilitatea reală a concilierii directe în sensul de a se putea consemna rezultatul negocierii într-un înscris semnat de ambele părţi, cu arătarea punctului de vedere al fiecăreia.
Împotriva deciziei de mai sus şi a sentinţei primei instanţe reclamanţii declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârilor atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În susţinerea recursului lor reclamanţii recurenţi critică instanţele pentru greşita interpretare a înştiinţării de plată nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007 prin care convocaseră pe pârâta intimată la serviciul B.U.V. în vederea soluţionării pe cale amiabilă a eventualelor contestaţii referitoare la debitele restante, convocare căreia pârâta nu i-a dat curs, aceasta cunoscând, de altfel, pretenţiile reclamanţilor şi temeiul lor legal din notificările cu privire la cuantumul chiriei solicitat ca urmare a adoptării H.C.L.M.T. nr. 42/2000, precum şi perioada de la care se aplică noul tarif de închirieri, pârâta neatacând respectivele notificări.
Recurenţii critică hotărârile atacate şi pentru greşita aplicare a legii cât priveşte cuantumul pretenţiilor cerute prin acţiune, respectiv a H.C.L.M.T. nr. 42/2000 şi nr. 182/2001 şi a OG nr. 92/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului reclamanţilor faţă de neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., combătând şi criticile avansate de reclamanţi cu privire la fondul cauzei.
Examinând recursul reclamanţilor prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, şi numai cu privire la excepţia prematurităţii admisă de instanţa de fond, soluţie confirmată de instanţa de apel, se constată că acesta este fondat.
Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. SC 2007-7572 din 30 aprilie 2007, reclamanţii au invitat pe pârâtă în vederea soluţionării pe cale amiabilă a eventualelor contestaţii referitoare la debitele restante, menţionate în înştiinţarea de plată, să se prezinte în 15 zile de la primirea respectivei înştiinţări la B.U.V., camera 227, zilnic între orele 8 - 16, comunicându-i totodată şi că, în caz contrar, se vor adresa instanţei pentru recuperarea sumelor restante, invitaţie căreia pârâta intimată nu i-a dat curs, nedovedindu-se că nu ar fi primit-o.
Se constată astfel că procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., a fost îndeplinită de reclamanţi, care au invitat pe pârâtă la conciliere directă precizându-i pretenţiile lor în cuantumul de la data invitaţiei, indicându-i data, locul şi ora, fiind astfel respectate prevederile de lege evocate, reclamanţii introducând cerere de chemare în judecată la mai mult de 30 de zile de la transmiterea invitaţiei menţionate.
Se constată, aşadar, că instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, a reţinut neîntemeiat că procedura concilierii directe cu pârâta nu ar fi fost îndeplinită de către reclamanţi, admiţând eronat excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi admis şi, întrucât nici instanţa de apel şi nici prima instanţă nu au cercetat fondul pricinii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului reclamanţilor împotriva sentinţei primei instanţe, care urmează a fi desfiinţată, cu consecinţa trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.T. prin P., P.M. Timişoara şi C.L.M. Timişoara, împotriva deciziei nr. 210/ A/COM din 6 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 319 din 27 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2757/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2760/2009. Comercial → |
|---|
