ICCJ. Decizia nr. 2797/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2797/2009
Dosar nr. 4512/90/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.M. şi T.C.L., au chemat în judecată pe pârâta SC V.P.M. SA şi au solicitat anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a Consiliului de administraţie a societăţii pârâte, obligarea acesteia la validarea subscrierilor şi vărsămintelor efectuate de reclamanţi pentru majorarea capitalului social şi la cheltuieli de judecată.
Acţiunea, întemeiată pe dispoziţiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, a fost motivată pe dreptul de preferinţă, la majorarea capitalului social, pe care-l au acţionarii, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le au în condiţiile în care subscrierile şi vărsămintele efectuate nu au fost validate.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa 879 din 30 iunie 2008, a respins cererea obligând pe fiecare reclamant la câte 892,5 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au respectat procedura de subscriere cuprinsă în hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2007 în sensul că, declaraţiile de subscriere nu au fost depuse personal de acţionari, ci prin mandatar, iar vărsămintele în numerar au fost făcute în aceeaşi modalitate, încălcând dispoziţiile pct. 4.2, 4.5 şi 4.6 ale hotărârii A.G.E.A.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile reclamanţilor, obligându-i la 1785 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a considerat că prin Decizia nr. 11/2007 a Consiliului de administraţie a SC V.P.M. SA a fost refuzată validarea subscrierilor reclamanţilor întrucât aceştia nu au respectat hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2007 luată în condiţiile legii şi care nu a fost atacată de reclamanţi, în sensul că declaraţia de subscriere trebuia făcută personal de acţionar.
Împotriva deciziei astfel pronunţate reclamanţii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că instanţele de fond au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 216 şi 217 din Legea nr. 31/1990, în sensul că textele nu fac distincţie dacă subscrierile şi vărsămintele se efectuează de către acţionar personal sau prin mandatar iar limitarea sau ridicarea dreptului de preferinţă se poate realiza numai prin hotărârea adunării generale extraordinare.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune.
Prin hotărâre A.G.E.A. din 18 august 2007, s-a stabilit majorarea capitalului social al societăţii comerciale, aprobând procedura de subscriere la pct. 4 al acesteia.
Prevederile art. 217 din Legea nr. 31/1990 acordă adunării generale extraordinare posibilitatea limitării sau ridicării dreptului de preferinţă, motivat însă prin raportul consiliului de administraţie, motive care nu se regăsesc în actele supuse analizei.
Mai mult, prevederile art. 4.2 din hotărârea sus-menţionată creează confuzii: deşi se acordă dreptul acţionarilor să depună declaraţia de subscriere în original la sediul societăţii, sau să fie transmisă prin poştă sau servicii de curierat rapid, cu confirmare de primire, totuşi se menţionează că această depunere va fi făcută personal de către acţionar. Aceeaşi confuzie este creată şi în pct. 4.6 lit. b) din hotărâre.
Pe de altă parte, înlăturarea efectelor unui drept fundamental de reprezentare apare, chiar în condiţiile hotărârii adunării generale, excesivă, la limita abuzului de drept, care în condiţiile concrete impunea analizarea raportului juridic născut între acţionar, mandatar şi societatea comercială, cu atât mai mult cu cât manifestarea de voinţă a entităţii juridice era confuză.
Dacă în condiţiile de validare a subscrierilor [(pct. 4.6 lit. a) şi b) din hotărâre)] acţionarii persoane fizice pot transmite declaraţiile de subscriere prin poştă sau alte servicii de curierat rapid cu semnătura acţionarului legalizată de notar, acelaşi efect îl are mandatul special autentificat de notar, instanţele de fond interpretând limitarea dreptului de preferinţă în afara prevederilor art. 217 din Legea nr. 31/1990.
În privinţa celei de-a doua condiţie, considerată nerespectată se constată că vărsămintele aferente subscrierilor au fost efectuate de acţionari, situaţie rezultată din chitanţele aflate la dosar fond.
Decizia consiliului de administraţie, are natura unui act administrativ intern care nu este supus controlului judecătoresc aşa încât cererea de anulare a deciziei nr. 1/2007 a consiliului de administraţie, este inadmisibilă.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunţată de curtea de Apel Piteşti, va modifica Decizia atacată în sensul că va admite apelul reclamanţilor, va schimba sentinţa 879 din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi în consecinţă, va admite în parte acţiunea obligând societatea comercială pârâtă să valideze subscrierile şi vărsămintele efectuate de reclamanţi în vederea majorării capitalului social şi va respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a consiliului de administraţie al pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.M. şi T.C.L. împotriva deciziei nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul reclamanţilor declarat împotriva sentinţei nr. 879 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea pe care o schimbă în parte şi în consecinţă:
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a Consiliului de Administraţie al SC V.P.M. SA Râmnicu Vâlcea şi admite cererea privind obligarea pârâtei la validarea subscrierilor şi a vărsămintelor efectuate de reclamanţi în vederea majorării capitalului social.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2785/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2801/2009. Comercial → |
|---|
