ICCJ. Decizia nr. 2867/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2867/2009
Dosar nr. 958/62/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul O.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Braşov, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O. a societăţii pârâte din data de 21 decembrie 2007 în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, să comunice sentinţa pronunţată către O.R.C. Braşov şi C.N.V.M., cu cheltuieli de judecată.
A arătat în cererea sa că, la data de 21 decembrie 2007, a avut loc A.G.O.A. a SC M. SA Braşov, finalizată printr-o hotărâre care încalcă atât Legea nr. 31/1990 cât şi Legea nr. 297/2004, precum şi actele constitutive ale societăţii pârâte, întrucât deşi a participat la această adunare generală şi a votat împotriva hotărârilor, nu s-a consemnat votul său negativ deşi a solicitat să facă această menţiune şi că procesul verbal a fost întocmit cu intenţia frauduloasă a reprezentanţilor A.G.A. de a contraface starea de fapt care a dominat şedinţa adunării generale, aşa încât au fost încălcate dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
A arătat în continuare că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi art. 113 pct. A lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 deoarece societatea nu a transmis lista informaţiei referitoare la convocarea adunării generale către C.N.V.M. spre a fi publicată în Buletinul electronic, nefiind respectat nici termenul imperativ prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, şi nici art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, solicitând să se constate şi modul defectuos de redactare a convocatorului, astfel că hotărârea a protejat acţionarii minoritari din societate.
Prin sentinţa civilă nr. 46/ CC din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, obligându-l pe acesta să plătească pârâtei suma de 16.618,16 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 20 noiembrie 2007, a fost publicat în M. Of. convocatorul prin care consiliul de administraţie a SC M. SA Braşov a convocat Adunarea generală ordinară a acţionarilor din data de 21 decembrie 2007, orele 14,00, la sediul societăţii din Braşov şi care conţinea ordinea de zi cu menţiunea că documentele şi informaţiile privind probleme înscrise pe ordinea de zi pot fi consultate la sediul societăţii şi procurate contra cost începând cu data de 14 decembrie 2007, convocarea fiind făcută pentru toţi acţionarii înregistraţi în Registrul acţionarilor emis de SC D.C. SA la sfârşitul zilei de 30 noiembrie 2007 stabilită ca fiind dată de referinţă, urmând ca în cazul neîndeplinirii condiţiilor statutare şedinţa să aibă loc, la 22 decembrie 2007, în acelaşi loc şi la orele 11,00, constatând că pârâta a respectat dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 cu privire la locul şi data primei şi celei de-a doua convocări, convocatorul conţinând explicit toate problemele ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor, informarea acţionarilor realizându-se efectiv. Neîntemeiată a fost constată a fi şi susţinerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 113 pct. A lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât pârâta a comunicat C.N.V.M. hotărârea din 21 decembrie 2007 prin adresele 918 din 20 noiembrie 2007 şi 988 din 21 decembrie 2007, precum şi critica întemeiată pe art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în speţă hotărârea fiind adoptată cu respectarea acestei dispoziţii, convocatorul fiind publicat la aceeaşi dată şi în M. Of. şi în Monitorul Expres, hotărârea având în cuprinsul ei menţiunea privind repartizarea profitului nerepartizat din anii 2005 şi 2006 (pct. 1 al hotărârii), suma reprezentând profitul nerepartizat trebuind repartizată integral la surse proprii de finanţare, această hotărâre completând Hotărârea A.G.O.A. din 27 aprilie 2007, repartizarea nereprezentând descărcarea gestiunii administratorilor sau a directorilor, astfel că adoptarea hotărârii nu a încălcat prevederile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de fond a argumentat şi faptul că acţionarii nu au avut interese contra societăţii, Adunarea Generală acordând competenţă consiliului de administraţie cu privire la aprobarea regulamentelor procesul verbal de şedinţă precizând că societatea dispune de lichidităţi care urmează a fi cheltuite pentru modernizarea producţiei şi creşterea productivităţii, achiziţiile urmând a fi făcute prin solicitarea a minimum trei oferte, că între procesul verbal olograf şi cel tehnoredactat nu a existat nicio contradicţie iar menţiunile cu privire la votul reclamantului ca fiind pentru 55.424 acţiuni ori pentru 28.273 acţiuni se datorează faptului că acesta a votat atât pentru acţiunile pe are le deţine cât şi pentru acţionarii S.S.I.F. R. şi M.G. în raport de interesul fiecărui acţionar în parte.
A mai reţinut instanţa de judecată că, la data de 15 ianuarie 2008, s-a publicat în M. Of. nr. 227 Hotărârea A.G.O.A. M. luată cu majoritatea consemnată în procesul verbal al şedinţei reţinând că în cuprinsul procesului verbal a fost consemnat votul reclamantului raportat la punctele de pe ordinea de zi supuse dezbaterii, precum şi motivele invocate de acesta, că societatea pârâtă deţine registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale, că procesul verbal încheiat face dovada existenţei deliberării putându-se constata tot ce s-a hotărât în cadrul adunării şi dacă adunarea a fost ţinută legal, neavând relevanţă calificarea profesională a persoanei care l-a întocmit şi că Hotărârea Adunării Generale a fost depusă spre publicare la data de 3 ianuarie 2008 în termenul de 15 zile prevăzut de lege, în conformitate cu art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, acest articol nesancţionând cu nulitatea hotărârea adoptată
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei mai sus-menţionată a fost respins de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 24/ Ap din 19 martie 2009.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect a fost soluţionată acţiunea formulată de reclamant, instanţa de fond interpretând corect prevederile art. 129 alin. (2) şi art. 131 alin. (3) din Legea 31/1990, atât în ceea ce priveşte componenţa secretariatului şedinţei adunării generale cât şi a modului de întocmire a procesului verbal, legea neinterzicând întocmirea olografă a actului şi nici transcrierea tehnoredactată a conţinutului procesului verbal dar şi publicarea în termenul prevăzut de lege a hotărârii, iar în ceea ce priveşte obligarea societăţii de informarea C.N.V.M. cu privire la convocarea adunării generale s-a respectat atât obligaţia de informare cât şi termenul de publicare.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond corect a apreciat că nu sunt fondate criticile privind acordare de competenţe consiliului de administraţie în condiţiile în care s-ar menţiona plafonul de competenţă valoric derogatoriu de la prevederile art. 15322 din Legea nr. 31/1990 şi în legătură cu încălcarea interesului contrar al acţionarilor, criticile apelantului vizează de fapt protecţia acţionarilor minoritari acesta făcând confuzie între interesul societar şi interesul acţionarilor minoritari, oportunitatea aprobării regulamentelor nefăcând obiectul cenzurii instanţei.
Instanţa de apel a analizat şi motivele apelantului referitoare la completarea programului investiţional constatând că sunt netemeinice faţă de argumentele reclamantului iar cu privire la cheltuielile de judecată a respins cererea privind reducerea onorariului avocaţial, instanţa obligându-l pe apelant să plătească suma de 5.968,42 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii reclamantul O.I. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi în consecinţă admiterea acţiunii.
A susţinut nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale atacate în temeiul art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 pentru motivul că nu a fost transmisă către C.N.V.M. informaţia referitoare la convocarea adunării generale şi că procesul verbal încheiat în şedinţă publică trebuia scris direct în şedinţă în formă olografă, între cele două forme ale procesului verbal, olograf şi tehnoredactat, existând deosebiri, neexistând nici registrul de procese verbale, că pârâta nu a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit obligaţia informării C.N.V.M. cu 30 zile înainte de începerea şedinţei, iar Raportul curent privind Hotărârea A.G.A. a fost transmis C.N.V.M. la mai mult de 48 de ore de la şedinţă, că acţionarii majoritari aveau un interes contrar celui al societăţii în cauză, acţionarii minoritari nefiind protejaţi, că în mod nelegal adunarea generală a acordat competenţa consiliului de administraţie pentru a aproba cele două regulamente iar cu privire la completarea programului investiţional aferent anului 2007 este evident că s-a dorit consfinţirea şi legitimarea unor nelegalităţi şi abuzuri ale acţionarilor majoritari ceea ce demonstrează că hotărârea adunării generale a fost dată în interesul majorităţii, acţionarul majoritar dorind să împovăreze societatea cu credite bancare şi sarcini inutile asupra imobilelor societăţii pentru a deturna sume de bani iar cu privire la cheltuielile de judecată a arătat că nu se justifică facturile de transport şi de cazare a avocatului, aceste cheltuieli nefiind dovedite, cuantumul onorariului fiind exagerat faţă de complexitatea şi valoarea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din cuprinsul recursului rezultă că reclamantul O.I. a invocat probele susţinute în fond şi apel precizând că acestea nu au fost analizate de către cele două instanţe astfel că hotărârile pronunţate sunt nelegale, criticând Decizia pentru motive de netemeinicie, prezentând situaţia de fapt precum şi reţinerea greşită a stării de fapt cu privire la motivele care determină nulitatea hotărârii, invocând probatoriile în cauză, precum şi interpretarea greşită a probelor administrate.
Faţă de împrejurarea că recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanţei posibilitatea de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În recurs se analizează numai motivele de nelegalitate, nu situaţiile de fapt care implică netemeinicia hotărârii, instanţa de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul probaţiunii administrate şi a situaţiei de fapt stabilite.
Ca urmare instanţa de recurs nu va reexamina probatoriile în cauză iar referitor la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, art. 113 pct. A lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 177 alin. (1) lit. b), art. 127, art. 129, art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 de către instanţa de apel, Curtea constată că hotărârea atacată este legală, instanţa de apel reţinând corect asupra legalităţii întocmirii procesului verbal, sub aspectul modalităţii redactării şi persoanei desemnate să-l scrie, asupra termenului de convocare şi publicare a hotărârii, acordării de competenţe consiliului de administraţie de către adunarea generală, oportunităţii aplicării regulamentelor.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a soluţionat chestiunea cheltuielilor de judecată, la dosarul de fond existând dovezile privind cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel că şi sub acest aspect hotărârea atacată este legală.
Constatând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul.
Conform art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" şi cum intimata SC M. SA Braşov a solicitat cheltuieli de judecată, la dosarul de recurs existând dovada acestora, Curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.274 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 24 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.274 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2863/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2871/2009. Comercial → |
|---|
