ICCJ. Decizia nr. 2871/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2871/2009
Dosar nr. 3355/285/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 28 mai 2008, reclamanta L.L., prin reprezentant legal L.V., a chemat în judecată pe pârâta SC N.M. SRL Rădăuţi solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că prin articolul publicat în paginile acestui ziar în numărul nr. 109 din 4 – 10 mai i s-a creat un prejudiciu, încălcându-se dreptul la protecţia imaginii unui minor şi s-au publicat ştiri neadevărate şi neverificate fără a se cere acordul tatălui său pentru publicarea pozei sale, în condiţiile în care este minoră.
Reclamanta a mai arătat că prin articolul publicat într-un ziar local, care apare într-un oraş mic a dus la distrugerea vieţii sale şi a liniştii familiei sale menţionând în continuare considerentele sale cu privire la dispoziţiile anumitor persoane, dispoziţii de care este învinuit pe nedrept tatăl său.
Prin sentinţa civilă nr. 3039 din 27 iunie 2008, Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul prezentei cereri are o valoare de 1.000.000 euro, respectiv 37 miliarde lei.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154 din 2 februarie 2009, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi convocat pârâta la conciliere directă fiind încălcate dispoziţiile art. 720 C. proc. civ.
S-a avut în vedere că, chiar dacă reclamanta are calitatea de comerciant litigiul este unul comercial în virtutea dispoziţiilor art. 56 C. com.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 52 din 13 aprilie 2009, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în speţă fapta ilicită are legătură cu actele şi operaţiunile legate de activitatea pe care pârâta o exercită ca profesiune, ca întreprindere comercială, publicarea şi difuzarea articolului de presă neavând caracter civil.
De asemenea, s-a mai reţinut de către instanţa de control judiciar, că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., instanţa în mod temeinic şi legal văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., a respins acţiunea ca prematură.
Cu petiţia înregistrată, la data de 7 mai 2009, L.L. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod eronat s-a făcut încadrarea acestei cauze ca un litigiu comercial întrucât daunele morale solicitate nu au legătură cu aspectele comerciale, litigiul având caracter civil care nu impune procedura prealabilă în condiţiile art. 720 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., rezultă că procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este sau nu evaluabil în bani, ratione materiae sunt de competenţa jurisdicţiei comerciale.
Logic, înţelesul şi conţinutul sintagmei „procese şi cereri în materie comercială" se determină prin prisma izvoarelor dreptului comercial, cu precădere a Codului comercial care, prin alcătuire şi finalitate constituie reglementarea de bază a materiei comerciale.
Or, art. 4 C. com., socoteşte comerciale în afara actelor juridice sau operaţiunilor prevăzute de art. 3, denumite fapte de comerţ obiective şi, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant" dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul rezultă din însuşi actul săvârşit de comerciant. În primul caz (art. 3) comercialitatea fiind obiectivă este independentă de calitatea persoanei pe care le săvârşeşte. În al doilea (art. 4) caracterul comercial al unor acte juridice sau operaţiuni este conferit subiectiv de calitatea persoanei care le săvârşeşte. Textul instituie astfel o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului indiferent de izvorul lor. Prin excepţie, între altele, prezumţia cade dacă obligaţia comerciantului este de natură civilă adică prin structură şi funcţie nu are nimic comun cu activitatea de comerţ respectiv este fără legătură cu exerciţiul profesiunii comerciantului şi utilitatea comerţului său. În accepţiunea practicii judiciare, obiectul cauzei dedus judecăţii este eminamente civil fapt reţinut şi de sentinţa nr. 3039 din 27 iunie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi.
Prin soluţiile date ulterior de instanţe respectiv tribunal şi Curtea de Apel Suceava încalcă autoritatea de lucru judecat.
Litigiul fiind de natură civilă nu se aplică dispoziţiile art. 720 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.L.L.
Casează Decizia nr. 52 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa nr. 154 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Suceava şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2867/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2872/2009. Comercial → |
|---|
