ICCJ. Decizia nr. 2989/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2989/2009
Dosar nr. 46208/3/2005
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1407 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reclamantei SC E.F.R. SRL din com. Glina, judeţul Ilfov, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC F.L.D. SA Bucureşti, să se constate inopozabilitatea faţă de ea a contractului de închiriere nr. 1338 din 8 decembrie 2003 încheiat între pârâtă şi SC L. SA, în calitate de locatar.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca nefondată, cererea aceleeaşi reclamante prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3689,2 euro lunar drept echivalent al lipsei de folosinţă a imobilului închiriat, începând cu 13 iulie 2005 şi până la pronunţarea sentinţei.
Cererea reconvenţională formulată de pârâtă a fost respinsă prin aceeaşi sentinţă, instanţa reţinând inadmisibilitatea petitelor privind constatarea opozabilităţii reclamantei a aceluiaşi contract sau, în subsidiar, a inopozabilităţii contractului doar cu privire la spaţiul cu destinaţia de birouri, lipsa de interes pentru petitul prin care pârâta-reclamantă a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de închiriere privind spaţiul cu destinaţia de birouri, precum şi netemeinicia petitelor prin care pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la emiterea facturilor pentru sumele cuvenite cu titlu de chirie începând cu octombrie 2005 şi obligarea acesteia să asigure folosinţa imobilului închiriat în schimbul chiriei de 2801,3 dolari S.U.A. lunar, inclusiv TVA.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC L. SA a fost disjunsă, dispunându-se totodată repunerea ei pe rol în vederea discutării suspendării judecăţii în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceasta se afla în procedura insolvenţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a adjudecat la licitaţia publică din 13 iunie 2005, organizată în cadrul executării silite a debitoarei SC L. SA, imobilul din Iaşi, Bd. Metalurgiei, cu destinaţia de „depozit frigorific şi teren aferent". Pârâta, deţinătoarea imobilului, a refuzat eliberarea spaţiului, invocând contractul de închiriere nr. 1338 din 8 decembrie 2003 încheiat cu debitoarea SC L. SA, anterior.
Instanţa a apreciat însă că reclamanta este ţinută să respecte locaţiunea pârâtei doar în condiţiile în care pârâta ar fi făcut opozabil acest contract de locaţiune în condiţiile speciale prevăzute de art. 1141 C. civ., cerinţă neprobată în speţă.
În consecinţă, s-a reţinut că titlul de folosinţă al pârâtei a încetat în urma adjudecării şi pârâta nu-l mai poate opune noului proprietar.
Deşi pârâta a folosit imobilul cu acceptul fostului proprietar SC L. SA, instanţa a reţinut că acest fapt nu a fost de natură a împiedica accesul reclamantei la imobil şi folosinţa spaţiului, reclamanta neprobând suferirea vreunui prejudiciu aşa încât cererea acesteia de a fi despăgubită a fost apreciată ca nefondată.
Întrucât instanţa a considerat încetat contractul de închiriere al pârâtei în urma licitaţiei, în baza art. 1441 C. civ., cererea reconvenţională formulată de pârâtă privind obligarea reclamantei de a emite facturi pentru sumele cuvenite cu titlu de chirie şi asigurarea folosinţei spaţiului a fost respinsă, ca neîntemeiată, iar cererea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de închiriere nr. 1832 din 13 octombrie 2005 pentru birouri ca lipsită de interes deoarece pârâta deja a părăsit imobilul respectiv.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe pe aspectul respingerii despăgubirilor solicitate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 585 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 498 alin. (2) C. proc. civ., art. 519 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1441 C. civ., contractul de închiriere nr. 1338 din 8 decembrie 2003, care reprezintă o continuare a celui încheiat anterior la 26 iulie 2001, este opozabil reclamantei întrucât pârâta l-a înscris la O.R.C. aşa încât s-au respectat şi cerinţele prevăzute de art. 1182 C. civ.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că la 1 septembrie 2006, conform procesului-verbal de predare primire, contractul de închiriere dintre pârâtă şi SC L. SA a încetat, spaţiul fiind predat către SC L. SA care a şi emis facturi pentru încasarea chiriei, iar pârâta a achitat acesteia cuvenita chirie.
În consecinţă, nu s-a reţinut săvârşirea de către pârâtă a vreunei fapte ilicite constând în folosirea fără drept a spaţiului şi s-a considerat că nu sunt întrunite cerinţele art. 998 – art. 999 C. civ., aşa încât cererea de despăgubiri a apelantei s-a apreciat ca nefondată şi de către instanţa de apel.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta critică Decizia de apel pentru că s-a pronunţat asupra a aceea ce nu s-a cerut, respectiv asupra inopozabilităţii contractului de închiriere invocată la fond, cerere ce nu a format obiectul apelului său, ce viza exclusiv neacordarea despăgubirilor.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică Decizia instanţei de apel pentru încălcarea dispoziţiilor art. 295 şi 296 C. proc. civ., instanţa depăşindu-şi limitele investirii în această fază procesuală şi făcându-i, prin cele analizate, o situaţie mai grea în propria cale de atac prin reţinerea opozabilităţii contractului de închiriere, opozabilitate – de altfel – reţinută cu încălcarea dispoziţiilor art. 1441 C. civ. şi art. 1182 C. civ.
La 19 mai 2009 fostul administrator al pârâtei intimate a învederat Curţii că la 29 ianuarie 2009, prin încheierea nr. 7010 s-a dispus radierea societăţii pârâte urmare lichidării aşa încât începând cu 2 februarie 2009, când s-a emis certificatul de radiere ea nu mai are capacitate civilă şi nici calitate procesuală pasivă.
Ulterior, acest aspect a fost confirmat şi de către recurentă solicitând Curţii să dispună în consecinţă.
Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
În speţă, s-a dovedit că după soluţionarea apelului intimata pârâtă a fost radiată din registrul comerţului la 29 ianuarie 2009, deci înainte de declararea recursului, aşa încât nu mai poate sta în proces, nemaiavând capacitate de folosinţă.
În atare situaţie criticile invocate de recurentă nu se mai impun a fi analizate, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.F.R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 585 din 8 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2981/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2990/2009. Comercial → |
|---|
