ICCJ. Decizia nr. 2978/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2978/2009
Dosar nr. 7543/3/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 25 februarie 2008, sub nr. 7543/3/2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând instanţei obligarea pârâtei să încheie un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul cu destinaţie comercială, situat în Bucureşti, B-dul Alexandru Obregia, în suprafaţă de 80,00 m.p., la preţul convenit conform art. 7 alin. (1) din contractul de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, înregistrat sub nr. 5195 din 31 decembrie 1998, şi obligarea la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la întocmirea actului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8147 din 2 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea privind pe reclamanta SC A. SRL şi pârâta SC A. SA, cum a fost formulată. Pârâta a fost obligată la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a spaţiului cu destinaţie comercială din Bucureşti, Bd. Alexandru Obregia, în suprafaţă de 80 m.p. la preţul stabilit în art. 7 din contract şi la 100 RON daune cominatorii/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la întocmirea actului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile legale în materie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 8147 din 2 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat apel SC A. SA.
Prin Decizia nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat temeinic probele administrate în cauză şi nu a avut în vedere dispoziţiile art. 948 C. civ.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă şi prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel s-a pronunţat în raport de probele administrate. În consecinţă, judecătorul care a cercetat fondul cauzei nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Raporturile juridice dintre părţi au fost corect analizate, natura juridică a acestora nu a fost nici schimbată şi nici denaturată de instanţa de apel. În plus, critica nu se poate circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nu rezultă din actele dosarului că instanţa şi-ar fi depăşit atribuţiile, dimpotrivă a soluţionat apelul în limitele învestirii.
Astfel, Curtea de Apel a reţinut corect că prin contractul de leasing imobiliar nr. 5195 din 31 decembrie 1998, încheiat între părţile litigante acestea au convenit potrivit articolului 6 ca termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de 5 ani de la data semnării procesului-verbal menţionat la articolul 3.
Potrivit art. 14 la terminarea contractului şi sub condiţia îndeplinirii întocmai a obligaţiilor utilizatorului părţile vor proceda în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la îndeplinirea formalităţilor necesare transferului dreptului de proprietate asupra bunului, obiectului contractului. Cu alte cuvinte, obligaţia intimatei-pârâte de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului deriva din articolul 14 al contractului părţilor care prevede o astfel de clauză de cumpărare.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimatul - reclamant şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în baza contractului de leasing, recurenta-pârâtă refuzând nejustificat încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deşi în raport de dispoziţiile articolelor 4 şi 6, articolului 9 alin. (1) din OG nr. 51/1997, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului, încheierea contractului de vânzare-cumpărare este o obligaţie legală a locatorului.
Având în vedere considerentele arătate precum şi faptul ca locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului [(art. 9 alin. (1) lit. d) din OG nr. 51/1997)], Curtea de Apel a respins apelul, ca nefondat, şi a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în raport de situaţia de fapt.
Înalta Curte găseşte nefondat şi motivul de recurs invocat de recurentă şi prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, deşi recurenta indică textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat, nu motivează în ce constă concret greşeala instanţei de apel în interpretarea sau aplicarea acestora. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA OTOPENI împotriva deciziei nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2981/2009. Comercial → |
|---|
