ICCJ. Decizia nr. 2990/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2990/2009
Dosar nr. 764/118/2006
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 8 septembrie 2006, reclamanta A.V.A.S., Bucureşti, cheamă în judecată pe pârâtele SC T. SA Jupiter şi A.T. P.A.S. Jupiter, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a A.G.A. nr. 2/1997 şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a înscrierilor menţiunilor aferente la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa şi obligarea A.T. P.A.S. la restituirea către A.V.A.S. a profitului încasat şi necuvenit.
Prin sentinţa comercială nr. 103/ COM din 13 iunie 2008, Cameră de Consiliu, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, respinge în totalitate, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând că, din interpretarea dispoziţiilor legale în vigoare, rezultă că modificarea capitalului social se face numai după aprobarea de către A.G.A. a diferenţelor de capital social şi a majorării acestuia, după reevaluarea mijloacelor fixe ale societăţii comerciale în cauză, chiar dacă această măsură este rezultatul constatării unor nereguli anterioare, de o astfel de majorare beneficiind numai acţionarii existenţi la data majorării, precum şi că frauda la lege invocată de reclamantă drept cauză de nulitate absolută a hotărârii A.G.A. în litigiu, nu a fost dovedită, majorarea capitalului social fiind corect aprobată de respectiva A.G.A.
Apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe este respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 188/ COM din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, care reţine, în acest sens, că majorarea capitalului social s-a făcut în favoarea acţionarilor existenţi, ai societăţii, la data majorării prin reevaluarea patrimoniului existent, că hotărârea A.G.A. atacată s-a luat în conformitate cu dispoziţiile legale, că reclamanta nu-şi poate invoca propria culpă faţă de aprecierea dată de ea caracterului executoriu al deciziei nr. 6/1996 a Curţii de Conturi prin adresa reclamantei nr. UP 4/4591 din 24 martie 2006, precum şi că, faţă de neachitarea în termenul prevăzut de art. 170 alin. (3) C. proc. civ., a onorariului de expert de către reclamantă, în mod întemeiat aceasta a fost decăzută din proba cu expertiză contabilă.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului său şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru greşita interpretare a adresei UP 4/4591 din 24 martie 2006 referitoare la încetarea monitorizării privatizării realizată prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 593/1996, întrucât cererea de chemare în judecată are în vedere perioada anterioară acestui contract la care se referă şi Decizia Curţii de Conturi nr. 6 din 31 mai 1996, care a dispus refacerea operaţiunilor de reevaluare a patrimoniului în vederea modificării capitalului social prin corecta aplicare a dispoziţiilor legale în materie, respectiv a HG nr. 945/1990, HG nr. 26/1992 şi HG nr. 500/1994, cu consecinţa emiterii de acţiuni ce ar fi revenit acţionarilor de la acel moment, Decizia menţionată având caracter executoriu potrivit art. 95 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, dispoziţie greşit aplicată de instanţa de control judiciar.
Recurenta reproşează instanţei de apel şi greşita aplicare a prevederilor art. 170 alin. (3) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că pentru termenul de 29 mai 2008 a fost citată cu menţiunea achitării onorariului de expert în termen de 5 zile de la data încuviinţării dată la 17 aprilie 2008, citarea peste termenul stabilit făcând imposibilă conformarea cu dispoziţiile instanţei, recurenta văzându-se obligată obiectiv să plătească onorariul de expert peste termenul stabilit, dar fără a întârzia judecata, fiind, în opinia sa, netemeinic decăzută din proba cu expertiza contabilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtele solicită respingerea recursului reclamantei, ca nefondat, cu efectul menţinerii deciziei recurate ca legală şi temeinică.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat, criticile avansate de recurentă neputând fi primite.
Se reţine, în acest sens, că în mod judicios a stabilit instanţa de apel criticată că hotărârea A.G.A. nr. 2 din 10 aprilie 1997 a societăţii comerciale pârâte, constatarea nulităţii absolute a căreia a fost cerută de reclamantă prin acţiunea introductivă, este legală, prin aceasta decizându-se majorarea capitalului social al societăţii pârâte cu suma rezultată prin aplicarea Deciziei nr. 6/1996 emisă de Curtea de Conturi privind reevaluarea patrimoniului conform HG nr. 945/1990, HG nr. 26/1992 şi HG nr. 500/1994, stabilindu-se şi structura acţionariatului ca urmare a majorării capitalului social, precizându-se numărul de acţiuni, valoarea nominală a unei acţiuni, valoarea totală şi cota procentuală a capitalului deţinut de fiecare acţionar.
Susţinerile recurentei reclamante vizând o fraudă la lege realizată prin hotărârea A.G.A. atacată sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, chiar prin Decizia nr. 6 din 31 mai 1996 a Curţii de Conturi, pretins încălcată de pârâte, se precizează că urmează a fi refăcute operaţiunile de reevaluare a mijloacelor fixe conform HG nr. 945/1990, HG nr. 26/1992 şi HG nr. 500/1994 spre a fi prezentate A.G.A. în vederea aprobării modificării patrimoniului şi capitalului social a societăţii pârâte (art. I), iar, pe de altă parte, prin acelaşi act se decide efectuarea demersurilor în vederea diminuării patrimoniului aceleiaşi societăţi pârâte cu o anumită sumă reprezentând unele mijloace fixe identificate a nu exista fizic în posesia acesteia (art. II), astfel că prin hotărârea A.G.A. atacată s-a făcut tocmai aplicare menţionatei decizii.
De altfel, toate actele normative pretins încălcate instanţa de apel şi menţionate în textul hotărârii A.G.A. atacate de recurentă prin cererea introductivă de instanţă, prevăd că înregistrarea în capitalul social şi în conturile corespunzătoare a diferenţelor rezultate din reevaluare, ca şi înregistrarea la Registrul comerţului, se fac după aprobarea respectivelor diferenţe de capital în adunările generale ale acţionarilor [(art. 2, art. 4 şi art. 6 din HG nr. 500/1994)].
În fine, întrucât Decizia nr. 6 din 31 mai 1996 a Curţii de Conturi a fost dată anterior datei de 7 iunie 1996, când reclamanta a încheiat cu pârâta A.T. P.A.S. contractul de cumpărare de acţiuni nr. 593, pârâta dobândind 70 % din capitalul social al societăţii comerciale privatizate, cotă menţinută şi după adoptarea hotărârii A.G.A. nr. 2 din 10 aprilie 1997, reclamanta recurentă putând să dea eficienţă, ca acţionar majoritar, prin reprezentanţii săi în Consiliul de Administraţie al societăţii pârâte, căruia Decizia menţionată se adresează expres, aceasta nu-şi poate invoca propria culpă de a fi rămas în pasivitate, cu atât mai mult cu cât, reclamanta recurentă a şi ridicat monitorizarea postprivatizare, considerând, implicit, că au fost îndeplinite toate obligaţiile decurgând din contractul nr. 593 din 7 iunie 1996.
Cum la data hotărârii A.G.A. atacate, reclamanta recurentă, care nu s-a preocupat în timp util de modificarea capitalului social al societăţii pârâte, conform reevaluării mijloacelor fixe deţinute de aceasta, nu mai avea calitatea de acţionar al menţionatei societăţi, s-a stabilit corect că majorarea capitalului social cu sumele rezultate din operaţiunea de evaluare a activelor acesteia, active avute, de altfel, în vedere la momentul privatizării respectivei societăţi comerciale şi al stabilirii valorii de vânzare de la acel moment, are efect numai cu privire la acţionarii existenţi la momentul deciziei de majorare, reclamanta recurentă nemaiavând legitimitatea primirii de acţiuni rezultate din reevaluare şi nici de dividende aferente, eventual, unor astfel de acţiuni, după data hotărârii A.G.A. atacate.
Cât priveşte criticile avansate de recurentă vizând greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 170 alin. (3) C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât prin citaţia primită de reclamanta recurentă sub semnătură la 29 aprilie 2008 instanţa i-a pus în vedere să depună dovada achitării onorariului provizoriu de expert în cuantum de 1.000 lei în termen de 5 zile de la data încuviinţării în vederea administrării probei cu expertiza contabilă, încuviinţată la cererea reclamantei, aceasta nu-l achită pentru termenul din 15 mai 2008, ci abia la 23 mai 2008, încunoştiinţând instanţa doar la 2 iunie 2008, cu depăşirea termenului stabilit de instanţă în temeiul art. 170 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în mod întemeiat, instanţa, constatând că depunerea cu întârziere a sumei stabilită ca onorariu provizoriu conduce la amânarea judecăţii, a dat eficienţă prevederilor art. 170 alin. (3) raportat la alin. (4) şi a decăzut pe reclamantă din proba încuviinţată, aceasta neînţelegând să fructifice dreptul prevăzut de art. 171 C. proc. civ., lipsind de la termenul de dezbateri din 29 mai 2008, nedepunând nici concluzii scrise, deşi instanţa de fond a amânat pronunţarea, făcând aplicare prevederilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ., astfel că recurenta nu-şi poate invoca propria culpă spre a putea reproşa instanţei eronata aplicare a legii.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei recurente împotriva deciziei instanţei de apel, constatată ca legală şi temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 188 din 17 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2992/2009. Comercial → |
|---|
