ICCJ. Decizia nr. 3031/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3031/2009
Dosar nr. 5063/3/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 iunie 2005 reclamanta SIF B.C. SA a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată să-i restituie un număr de 1.316.066 acţiuni emise de SC C. SA, iar în situaţia în care restituirea acţiunilor nu mai este posibilă să fie obligată la plata contravalorii în lei la data plăţii, a sumei de 6.494.213 dolari S.U.A.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că între părţi a intervenit un schimb de acţiuni prin două acte de cesiune, dintre care unul a fost anulat astfel că părţile ar trebui repuse în situaţia anterioară şi pentru celălalt act de cesiune.
Pentru situaţia în care restituirea acţiunilor nu mai este posibilă, reclamanta consideră că trebuie să i se plătească preţul pe care pârâta l-a primit pentru acţiunile ce au constituit obiectul schimbului şi pe care le-a vândut ulterior, precum şi o sumă egală cu profitul pe care reclamanta l-a realizat prin deţinerea acţiunilor pe care le primise de la pârâtă în cadrul schimbului.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul litigiului a solicitat respingerea acţiunii pentru că actul de cesiune invocat de reclamantă nu a fost anulat de instanţă şi între părţi s-a stabilit irevocabil că nu a existat un schimb.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7992 din 6 octombrie 2006 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 5.231.362,35 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare acţiuni cu cheltuieli de judecată în sumă de 152.006,7 lei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut la sfârşitul anului 2000, între părţi s-au încheiat două acte de cesiune de acţiuni, respectiv actul de cesiune din 29 noiembrie 1999 prin care reclamanta a cedat pârâtei 1.316.066 acţiuni nominative cu valoare nominală de 25.000 lei în valoare de 32.901.650 lei pe care le deţinea la SC C. SA şi actul de cesiune din 11 ianuarie 2000 prin care pârâta a cedat reclamantei 1.316.066 acţiuni nominative cu valoare nominală de 25000 lei, în valoare totală de 32901650 lei pe care o deţinea la SC C.R. SA
Din conţinutul adresei din 16 august 2000 transmisă de pârâtă reclamantei reiese că cele două acte de cesiune constituie în realitate o convenţie unică de schimb, iar înscrisurile menţionate sunt dovada acesteia.
Ulterior s-a constatat intervenită vânzarea acţiunilor deţinute de pârâta SC C.R. SA către SC N.G.I.E. SRL şi care constituiseră obiectul actului de cesiune nr. 1/203 din 11 ianuarie 2000. Această hotărâre a constituit unul din argumentele folosite de către SC N.G.I.E. SRL pentru a solicita anularea actului de cesiune privind aceste acţiuni.
Acest act de cesiune a fost anulat prin sentinţa nr. 2656 din 25 aprilie 2000, irevocabilă prin Decizia nr. 4806 din 5 iulie 2002 care a reţinut ca motiv de anulare exclusiv frauda la lege.
A mai susţinut instanţa de fond, că la dosarul cauzei s-a depus şi sentinţa civilă nr. 589 din 29 ianuarie 2001 privind anularea unui act de cesiune a 249.106 acţiuni deţinute de pârâtă din prezenta cauză la SC C.R. SA
Numai că, instanţa fondului a reţinut că nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei.
Mai mult instanţa de fond a reţinut cu referire la contractul de schimb de acţiuni, că anularea actului juridic de transfer al acţiunilor obţinute de SC C.R. SA lasă fără contraprestaţie transferul acţiunilor deţinute la SC C. SA astfel că se impune repunerea în situaţia anterioară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 497/2008 a respins apelul împotriva încheierii din 2 octombrie 2006 prin care s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cât şi împotriva sentinţei nr. 7992 din 6 octombrie 2006.
Răspunzând criticilor formulate de apelanta A.V.A.S. instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa nr. 2656 din 25 aprilie 2000 a fost admisă acţiunea reclamantei SC N.G.I.E. SRL împotriva pârâtelor F.P.S. şi SIF B.C. SA constatându-se nulitatea absolută a actului de cesiune încheiat de acestea, sentinţă rămasă irevocabilă la data de 5 iulie 2002 dată de la care curge dreptul material la acţiune.
De asemenea soluţia s-a fundamentat şi pe faptul că la data de 16 august 2000 pârâta i-a transmis reclamantei adresa din conţinutul căreia rezultă de fapt că cele două acte de cesiune reprezintă de fapt o convenţie de schimb.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea instanţei de apel nu este motivată, nu cuprinde motivele pe care se sprijină lipsind considerentele pentru care au fost respinse temeiurile juridice invocate de A.V.A.S.
De asemenea recurenta susţine că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în speţă a prevederilor legale C. civ. referitoare la schimb (art. 1408 şi art. 1409 C. civ.).
Se mai critică faptul că deşi s-au depus contractele de cesiune, instanţele au statuat în mod irevocabil că nu s-a efectuat dovada că A.V.A.S. ar fi cedat SIF B.C. SA acţiunile deţinute la SC C.R. SA, iar SIF B.C. SA ar fi predat în contrapartidă A.V.A.S. acţiunile deţinute la SC C. SA
Consideră recurenta că nu se poate face o interpretare exclusivă a deciziei nr. 4806 din 5 iulie 2008 a Curţii Supreme de Justiţie care a reţinut ca motiv de anulare exclusiv frauda la lege ignorând cel de-al doilea motiv de nulitate, respectiv lipsa cauzei, aşadar lipsa dovezii efectuării unui schimb de acţiuni între părţi.
Ulterior s-au depus precizări la cererea de recurs care face o motivare dezvoltată a acestora prin argumentele depuse aducând şi critici noi cum ar fi încălcarea puterii de lucru judecat a unor hotărâri irevocabile, aplicarea greşită a principiului autonomiei de voinţă a părţilor, nerespectarea dispoziţiilor art. 212 C. proc. civ., critici ce nu pot face obiectul examinării fiind formulate tardiv, după termenul prevăzut de art. 302 – art. 303 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din lecturarea motivelor de recurs recurenta pretinde că hotărârea instanţei de apel nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină.
În sprijinul criticii formulate, recurenta se mărgineşte în a expune unele texte de lege, fără însă a menţiona în ce ar consta, în concret, greşeala comisă de instanţă.
Corect s-a reţinut că la data de 29 noiembrie 1999 între părţile litigante s-a încheiat actul de cesiune din 29 noiembrie 1999 prin care reclamanta a cedat pârâtei 1.316.066 acţiuni nominative cu valoare nominală de 25.000 lei în valoare totală de 32.901.650 lei, pe care le deţinea la SC C. SA, iar la 11 ianuarie 2000 s-a încheiat actul de cesiune din 11 ianuarie 2000 prin care pârâta a cedat reclamantei 1.316.066 acţiuni nominative cu valoare nominală de 25.000 lei în valoare totală de 32.901.650 lei pe care le deţinea la SC C.R. SA
Nu este de neglijat faptul că la data de 16 august 2000 pârâta A.V.A.S., i-a transmis reclamantei adresa din conţinutul căreia rezultă de fapt că cele două acte de cesiune reprezintă o convenţie de schimb.
Faptul că aceasta a achiesat la această adresă conduce la corecta apreciere a instanţelor anterioare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1405 şi art. 1406 C. civ., în sensul existenţei la data încheierii contractelor de cesiune a unui acord comun al părţilor în sensul realizării schimbului.
Faţă de faptul că anularea actului juridic de transfer al acţiunilor deţinute de SC C.R. SA a lăsat fără contraprestaţie transferul acţiunilor deţinute la SC C. SA justificat instanţele au procedat la repunerea părţilor în situaţia anterioară potrivit dispoziţiilor celor două acte de cesiune.
Referitor la critica privind întinderea despăgubirilor, intitulată în motivele de recurs „cu referire la probe" se impune a evidenţia că acestea se referă exclusiv la probleme de netemeinicie, aspecte care nu se regăsesc între condiţiile expuse expres în art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 497 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3034/2009. Comercial → |
|---|
