ICCJ. Decizia nr. 3034/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3034/2009
Dosar nr. 2817/105/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Prin sentinţa nr. 247 din 27 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova s-au respins excepţiile lipsei de interes, a inadmisibilităţii şi a lipsei procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL Ploieşti împotriva pârâtei A.T. SA Bucureşti, care a fost obligată să-i restituie recurentei fila C.E.C. emisă la 22 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată parţiale reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, fiind respinsă cererea cu privire la plata onorariului avocaţial.
În motivarea sentinţei prima instanţă reţine că este întemeiată acţiunea prin care reclamanta, în calitate de prestator de servicii, solicită de la pârâtă, ca beneficiară, restituirea filei C.E.C. remisă acesteia din urmă în scopul garantării acordării avansului de 50% de către beneficiar, avans scadent prin plăţile ulterioare.
Pârâta a recunoscut la interogator faptul că reclamanta a executat lucrări în valoare mult mai mare decât valoarea avansului, aşa încât, fila C.E.C. reprezentând un instrument de plată emis pentru garantarea avansului şi începerea lucrărilor, trebuia restituită deoarece reclamanta şi-a îndeplinit aceste obligaţi.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins în baza deciziei nr. 180 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, care a reţinut, în esenţă, faptul că fila C.E.C. se impune a fi restituită reclamantei, deoarece această filă era menită să garanteze plata avansului pentru lucrările ce urmau a fi efectuate de către reclamantă, ori, aceasta a executat lucrări de o valoare superioară celei cuprinsă în fila C.E.C.
Cu privire la excepţiile invocate, Curtea a reţinut că reclamanta are interesul promovării unei asemenea acţiuni având ca obiect obligaţia de „a face" întemeiată pe art. 1073 C. civ., admisibilă în baza acestui temei de drept, iar autoritatea de lucru judecat nu se regăseşte, între cele două cauze invocate, una soluţionată prin sentinţa nr. 9697 din 6 decembrie 2006, iar alta prin sentinţa nr. 708 din 16 mai 2007 lipsind tripla identitate, prima având ca obiect contestaţia la executare împotriva titlului executoriu fila C.E.C., iar a doua, având ca obiect ordonanţa preşedinţială pentru suspendarea efectelor filei C.E.C., promovată de SC C.S. SR.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs.
Criticile vizează greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 1201 C. civ., respingerea eronată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii faţă de prevederea legii speciale ce reglementează inclusiv C.E.C.-ul ca instrument de plată, greşita întemeiere a instanţelor de fond pe soluţiile şi concluziile unei expertize în construcţii drumuri şi poduri extrajudiciară, cu ignorarea art. 201 C. proc. civ. privind administrarea probei cu expertiza.
Recurenta mai invocă faptul că ambele instanţe au interpretat greşit răspunsul la interogator al pârâtei, prin înlăturarea din context a menţiunii că lucrările au fost executate necorespunzător, pârâta fiind nevoită să aloce alte resurse financiare în vederea efectuării reparaţiilor care se impuneau la acel obiectiv, aşa încât acestea să poată fi recunoscute de beneficiarul final, Consiliul local Vadu Moldovei.
De asemenea, se susţine adăugarea la „legea părţilor" realizată de instanţă, care a interpretat greşit dispoziţiile art. 44 din contract, reţinând că avansul a fost acordat în vederea începerii lucrărilor.
În acest sens, recurenta invocă încălcarea art. 977 şi art. 970 alin. (2) C. civ. în legătură cu interpretarea contractului şi susţine că începerea lucrărilor, stabilită contractual la 5 zile de la semnarea contractului este independentă şi necondiţionată de acordarea, la 24 aprilie 2004 a avansului de 50% din valoarea totală a lucrărilor contractate.
În opinia recurentei, scopul plăţii avansului de 50% îl constituie garantarea unei datorii viitoare, contrar celor reţinute în apel.
Prin întâmpinarea înregistrată la 20 februarie 2009, intimata SC C.S. SRL Ploieşti a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susţinând că atât Decizia pronunţată în apel, cât şi sentinţa primei instanţe sunt temeinice şi legale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate urmează a se reţine că sunt nefondate criticile recurentei, din următoarele considerente:
Între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii din 9 aprilie 2004, având ca obiect executarea de către reclamantă, în perioada 14 aprilie 2004 – 15 septembrie 2004, a lucrărilor de modernizare la drumurile comunale din comuna Vadu Moldovei, judeţul Suceava, contract în valoare de 3.261.235 lei.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie fila C.E.C. emisă de reclamantă, care se solicită a-i fi restituită pe considerentul că scopul garantării acordării avansului în sumă de 163.061,7 lei achitat de pârâtă, a fost atins prin aceea că, în fapt, reclamanta a efectuat lucrări în temeiul contractului mult peste suma cuprinsă în fila C.E.C.
Pârâta s-a opus acţiunii, susţinând că fila C.E.C. era menită să garanteze avansul achitat de A.T. SA, avans care nu a mai fost niciodată dedus din plăţile ulterioare, întrucât reclamanta nu a efectuat lucrările la care s-a obligat contractual, acesta fiind şi motivul pentru care pârâta a procedat la rezilierea contractului şi continuarea lucrărilor cu un alt executant.
Prima critică vizează, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea art. 1201 C. civ. prin respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, recurenta susţinând că în legătură cu hotărârile invocate se verifică existenţa triplei identităţi, în realitate, reclamanta urmărind acelaşi scop, respectiv suspendarea efectelor unui instrument de plată.
Înalta Curte va reţine că, în mod legal instanţa de apel a respins această excepţie, ca neîntrunind condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Astfel, sentinţa nr. 9697 din 6 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 514 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova a avut ca obiect contestaţie la executare împotriva titlului executoriu fila C.E.C., pe când sentinţa nr. 708 din 16 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 723 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL împotriva aceleiaşi pârâte, solicitând pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea efectelor filei C.E.C.
Aşadar, cauza, fundamentul pretenţiilor afirmate de reclamantă în aceste litigii este diferit.
A doua critică, având acelaşi temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe art. 1073 C. civ., în condiţiile existenţei unor reglementări juridice cu caracter special în privinţa instrumentelor de plată, respectiv Legea nr. 59/1934.
Se observă că acţiunea are ca obiect restituirea filei C.E.C. emisă ca şi garanţie, pe motivul îndeplinirii obligaţiei garantate, potrivit art. 1073 şi urm. C. civ., în timp ce Legea asupra cecului reglementează cu privire la raporturile juridice născute în legătură cu calitatea de titlu executoriu a acestui instrument de plată şi tipurile de acţiuni la îndemâna creditorilor sau a celor care se află în posesia titlurilor, în vederea executării silite pentru recuperarea sumelor de bani ce le cuprind.
Din acest punct de vedere, cele 2 tipuri de acţiuni, reglementate pe dreptul comun ori prin lege specială nu se exclud şi nici nu sunt incompatibile, ele urmărind finalităţi deosebite.
Mai mult, în acţiunea bazată pe dreptul comun fila C.E.C. joacă rolul de garanţie, iar nu de instrument de plată, cum C.E.C.-ul este reglementat prin legea specială.
Critica vizând aplicarea eronată a art. 201 şi urm. C. proc. civ. cu privire la administrarea probei judiciare a fost greşit încadrată la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), prin hotărârea dată.
În fapt, recurenta critică împrejurarea că ambele instanţe şi-au bazat soluţia pe o expertiză extrajudiciară, care nu a fost administrată.
Aceste aprecieri referitoare la ce probe trebuiau sau nu administrate în fazele procesuale anterioare, importanţa cântăririi acestora pentru soluţia pronunţată nu pot face obiect al analizei în prezentul recurs, care are rolul de control şi nu de judecată în fond, instanţa de recurs judecând hotărârea instanţei de fond, în raport de motivele de casare sau modificare invocate, iar nu pricina.
Recurenta susţine, de asemenea, că nu s-a luat în considerare răspunsul complet pe care l-a dat întrebării nr. 6 din interogator, sensul răspunsului fiind schimbat, reţinându-se doar că pârâta a recunoscut executarea lucrărilor de către reclamantă, fără precizarea conform căreia executarea a fost necorespunzătoare ori, acest fapt o îndreptăţeşte pe pârâtă să nu restituie C.E.C.-ul.
De asemenea, invocând art. 304 pct. 8, recurenta susţine că dispoziţiile art. 44 din contract au fost interpretate greşit, reţinându-se că avansul a fost dat pentru începerea lucrărilor.
Răspunzând acestor critici se va reţine că prevederile contractului legate de plata avansului de către pârâtă şi înmânarea filei C.E.C. sunt următoarele:
„Beneficiarul va acorda prestatorului de servicii un avans de 5% din valoarea lucrărilor contractate în data de 25 aprilie 2004. La acordarea avansului prestatorul de servicii trebuie să înmâneze beneficiarului un C.E.C. prin care se garantează acordarea avansului. Avansul va fi scadent din plăţile ulterioare".
Astfel în primul rând fila C.E.C. a fost emisă în scopul garantării acordării avansului şi nu în vederea asigurării unei garanţii de bună execuţie, astfel că, în raport de valoarea superioară a lucrărilor executate de reclamantă, în raport de suma cuprinsă în fila C.E.C., valoarea recunoscută de pârâtă la interogator, soluţia admiterii restituirii este corectă.
Prevederea conform căreia avansul s-a acordat pentru începerea lucrărilor nu prezintă relevanţă în raport de soluţia pronunţată, după cum nici înlăturarea acesteia din considerente, deşi, într-adevăr, prin clauzele contractului părţile nu au prevăzut în mod expres o astfel de destinaţie a avansului.
Reţinând considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, urmând a se menţine Decizia instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3031/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3038/2009. Comercial → |
|---|
