ICCJ. Decizia nr. 3052/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3052/2009
Dosar nr. 12611/3/2008
Şedinţa din 24 noiembrie 2009
Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi precizată la 25 iunie 2007, reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B.A.M. SA Bucureşti anularea hotărârilor A.G.E.A. pârâtei din data de 22 octombrie 2007 prin care s-au adus modificări actelor constitutive, la propunerea acţionarului majoritar B.C.R., pe motiv că acestea încalcă dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Se arată că prin aceste modificări, respectiv noul art. 5 privind transmiterea acţiunilor, se anulează exercitarea liberă şi neconstrânsă a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în sensul că prin noua procedură, orice alt acţionar al societăţii, mai puţin B.C.R., este considerat "terţ". În acest sens se anulează dreptul de preemţiune al celorlalţi acţionari, singurul acţionar care va păstra acest drept fiind B.C.R. În acest fel se arată de către reclamant, că, în calitate de acţionar cu drepturi egale conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, el nu mai are dreptul de a mai achiziţiona acţiuni la societate în aceleaşi condiţii cu acţionarul majoritar, dar şi în cazul înstrăinării acţiunilor, ar trebui să respecte o procedură prin care ar fi imposibil să înstrăineze altcuiva decât B.C.R.
Prin sentinţa comercială nr. 9763 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea precizată formulată de reclamant.
În motivare s-a reţinut că modificarea adusă actelor constitutive prin hotărârea A.G.E.A. atacată nu este contrară legii, respectiv art. 94 şi art. 136 din Legea nr. 31/1990, aşa cum susţine reclamantul, deoarece art. 94 alin. (1) nu instituie o egalitate perfectă între drepturile acţionarilor, legea stipulând şi excepţii de la această regulă, iar dreptul de preferinţă instituit în favoarea acţionarului majoritar nu încalcă acest principiu al egalităţii.
Tribunalul a mai reţinut că instituirea unui drept de preemţiune la vânzarea acţiunilor de către acţionarul minoritar nu are ca scop împiedicarea acestuia la vânzarea liberă a acţiunilor sale, ci, oferă posibilitatea acţionarului majoritar să cumpere el însuşi aceste acţiuni, în condiţii de oportunitate şi în apărarea propriilor sale interese.
De asemenea, Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea instituirii unor limitări privind transferul acţiunilor, prin art. 8 lit. f) instituindu-se posibilitatea ca prin actul constitutiv să se prevadă restricţii cu privire la transferul de acţiuni.
S-a reţinut că prin adoptarea acestei hotărâri nu s-a dovedit că societatea sau acţionarii minoritari ar fi suferit vreo vătămare.
Cu privire la interes s-a reţinut că acesta decurge din însăşi calitatea reclamantului de acţionar al societăţii în cauză.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, soluţionat prin Decizia comercială nr. 193 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care acesta a fost admis, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 22 octombrie 2007, menţinându-se celelalte dispoziţii.
În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, faptul că, prin modificările aduse actului constitutiv, respectiv acordarea dreptului de preemţiune la înstrăinarea acţiunilor doar acţionarului majoritar şi includerea acţionarilor minoritari - printre care şi reclamantul - în categoria terţilor s-a adus atingere principiului egalităţii în drepturi a acţionarilor, instituit prin art. 94 alin. (1), precum şi principiului respectării drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi a celorlalţi acţionari, prevăzut de art. 136 din Legea nr. 31/1990.
Chiar dacă dreptul de preemţiune reprezintă o restricţie convenţională a exercitării în mod absolut a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, permisă de dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990,prin hotărârea A.G.E.A. nr. 4 din 22 octombrie 2007 dispoziţiile textului menţionat au fost folosite excesiv şi abuziv în raport de acţionarul minoritar.
Pârâta SC B.A.M. SA Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea acesteia, din următoarele considerente:
Recurenta susţine că Decizia se fundamentează pe o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile în materia societăţilor comerciale, respectiv principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor şi cel al exercitării cu bună-credinţă a drepturilor.
Primul principiu nu priveşte drepturile convenţionale, ci doar pe cele izvorâte din lege, or, Decizia nu conţine nici un argument de natură a contrazice această interpretare, susţine recurenta.
Se arată astfel, că principiul instituit de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 invocat drept temei al acţiunii nu se referă la o egalitate perfectă în drepturi între acţionari, ci are în vedere numai drepturile izvorâte din lege, iar nu pe acelea instituite convenţional, prin mecanismul decizional intern al societăţii, în baza unor principii de oportunitate.
În concret se susţine că dreptul de proprietate şi prerogativa dispoziţiei asupra acţiunilor nu sunt afectate prin instituirea dreptului de preferinţă, acesta putând fi limitat convenţional, clauza cuprinzând acest drept putând reprezenta un mijloc util pentru acţionari de a-şi mări participaţia în societate, iar acest drept nu împiedică vânzarea acţiunilor, acţionarul interesat având posibilitatea de a dispune liber de acţiunile sale.
Apoi, se arată că Legea societăţilor comerciale permite în mod expres instituirea unor limitări privind transferul acţiunilor, iar dreptul de preferinţă în discuţie poate fi calificat drept o astfel de limitare, permisă de art. 8 alin. (1) lit. f).
De asemenea, principiul majorităţii determină minoritatea să se supună deciziilor luate de persoana care deţine majoritatea capitalului social, iar reaua-credinţă a acţionarului majoritar, precum şi vătămarea produsă intimatului nu a fost dovedită.
Prin întâmpinarea înregistrată la 27 octombrie 2009 intimatul D.M. a solicitat respingerea recursului, arătând că, deşi motivele sunt întemeiate exclusiv pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, totuşi nu se regăsesc critici de nelegalitate, astfel că recursul este nul, potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Intimatul arată totodată, că instanţa de apel, în mod corect şi exhaustiv a interpretat dispoziţiile legale invocate în speţă, respectiv art. 94 alin. (1), art. 136, art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, precum şi art. 969 C. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul, în calitate de acţionar minoritar al pârâtei SC B.A.M. SA Bucureşti a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. prin care s-a aprobat modificarea actelor constitutive ale societăţii, în sensul acordării unui drept de preemţiune la transmiterea acţiunilor exclusiv acţionarului majoritar, B.C.R. şi stabilirii calităţii de "terţi" în raporturile cu societatea a celorlalţi acţionari minoritari.
Dreptul de preemţiune reprezintă o restricţie convenţională a exercitării în mod absolut a dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi este permisă de dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, însă, contrar susţinerilor din recurs, hotărârile adoptate în A.G.A. nu au caracter convenţional în sensul dispoziţiilor de mai sus, ci ele reprezintă aplicarea principiului majorităţii.
Prin urmare, hotărârea luată cu majoritate în legătură cu acordarea dreptului de preemţiune în favoarea acţionarului majoritar, a fost adoptată în considerarea dreptului legal prevăzut în art. 8 alin. (1) lit. f) şi nu pe baza unei convenţii. Or, art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 stipulează principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor, iar acest drept,în privinţa reclamantului ca acţionar minoritar a fost încălcat prin adoptarea hotărârii în cauză, luată în mod abuziv şi cu încălcarea legii de către acţionarul majoritar, atât în privinţa instituirii dreptului de preferinţă doar în folosul acţionarului majoritar, cât şi prin includerea celorlalţi acţionari în categoria de "terţi" în raporturile cu societatea.
Raportat la motivele de recurs, într-adevăr, principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor nu priveşte drepturi convenţionale, ci doar pe cele izvorâte din lege, însă susţinerile conform cărora stabilirea, în speţă, a dreptului de preemţiune printr-o hotărâre a A.G.A. luată cu majoritate de voturi, reprezintă rezultatul unei convenţii sunt neîntemeiate.
Toate celelalte susţineri ale recurentei conform cărora dreptul de dispoziţie poate fi afectat de limitări convenţionale; Legea societăţilor comerciale nu conţine nici o prevedere care să interzică expres sau implicit dreptul de preferinţă; clauza cuprinzând acest drept poate reprezenta un mijloc util pentru acţionari de a-şi mări participaţia în societate; acest drept nu împiedică vânzarea acţiunilor, acţionarul interesat având posibilitatea de a dispune liber de acţiunile sale, sunt reale. De asemenea, şi faptul că Legea societăţilor comerciale permite în mod expres instituirea unor limitări privind transferul acţiunilor, iar dreptul de preferinţă în discuţie poate fi calificat drept o astfel de limitare, permisă de art. 8 alin. (1) lit. f).
Dar se omite din vedere un aspect, şi anume acela că limitările trebuie să fie convenţionale, ceea ce presupune acordul de voinţă al părţilor. Pe de altă parte, invocarea principiului majorităţii nu se poate realiza decât în condiţiile în care hotărârile adoptate reflectă dispoziţii ale actului constitutiv ori ale unor prevederi legale. Or, în speţă, principiul nu îşi găseşte aplicabilitate deoarece, aşa cum s-a reţinut, hotărârea adoptată încalcă egalitatea în drepturi a acţionarilor statuată de art. 94 alin. (1), precum şi principiul respectării drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi a celorlalţi acţionari, prevăzut de art. 136 din Legea nr. 31/1990.
Faţă de dispoziţiile imperative ale legiuitorului: "Acţiunile trebuie să fie de o egală valoare: ele acordă posesorilor drepturi egale", reaua-credinţă a acţionarului majoritar şi vătămarea produsă intimatului nu se impun a fi dovedite, astfel că nici sub acest aspect recursul nu este fondat, urmând ca, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins, iar Decizia atacată să fie menţinută în întregime, instanţa pronunţând soluţia cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.A.M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 193 din 13 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3051/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3053/2009. Comercial → |
|---|
