ICCJ. Decizia nr. 3050/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3050/2009
Dosar nr. 2536/40/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 mai 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC I. SA Dorohoi solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la transmiterea către A.V.A.S. a dosarului de prezentare a societăţii în vederea privatizării acesteia cu menţionarea documentelor ce trebuie să le cuprindă, sub sancţiunea plăţii unei amenzi civilă.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32 din 8 ianuarie 2009 a admis în parte acţiunea obligând pârâta să transmită dosarul de prezentare către reclamantă.
Totodată a respins cererea privind plata amenzii civile prevăzută de art. 580/3 alin. (3) C. proc. civ. ca prematur formulată.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul neacordării amenzii civile respectiv a modului de interpretare a dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 62 din 11 mai 2009 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta se află abia în faza de a avea o hotărâre judecătorească de primă instanţă care conţine o obligaţie de a face astfel încât până a se pune măcar problema unei neexecutări este necesar ca hotărârea să devină irevocabilă.
Cu petiţia înregistrată la data de 16 iunie 2009 reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ., considerându-se că prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face este instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligaţii de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc să fie constrâns, să îndeplinească acea obligaţie fie el însuşi fie alte persoane pe cheltuiala sa.
Consideră că reglementarea unui atare mijloc de constrângere este necesară pentru a înfrânge rezistenţa manifestată de debitor la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face cuprinsă în titlu executoriu.
Recursul este nefondat.
Din economia textului art. 5833 C. proc. civ. rezultă că se are în vedere obligaţiile de a face strict personale, care implică faptul personal al debitorului.
În acest caz, creditorul nu poate obţine executarea în natură a obligaţiei asumate de debitor prin mijloace de executare directă, şi nici nu pot fi executate de creditor pe cheltuiala debitorului.
Pentru a-l constrânge pe debitor să-şi execute obligaţia, creditorul poate solicita să i se aplice acestuia o amendă cominatorie, în favoarea statului, de la 20 la 50 lei pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Rezultă că acest text de lege conferă creditorului dreptul de a sesiza instanţa de executare.
În ce priveşte procedura, instanţa de executare apreciază asupra cererii creditorului formulată în condiţiile alin. (1) prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părţilor. Încheierea este executorie de drept şi se comunică din oficiu organelor fiscale competente.
Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contractarea manoperelor abuzive tinzând la tergiversarea îndeplinirii a obligaţiilor asumate de debitor în vederea asigurării celerităţii, a excepţiei imperativă a executării silite.
De altfel teza a II-a a art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte imperativ că obligarea debitorului la plata unei amenzi este o chestiune distinctă şi ulterioară obţinerii titlului executoriu aceasta pentru că ea implică o nouă procedură judiciară în care se pronunţă o încheiere irevocabilă.
În acest context instanţa de fond, justificat a considerat cererea formulată ca prematură.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 62 din 11 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3051/2009. Comercial → |
|---|
