ICCJ. Decizia nr. 3048/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3048/2009
Dosar nr. 4000/740/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 noiembrie reclamantul R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA. Alexandria a chemat în judecată pe pârâta SC J.R. SRL Alexandria prin lichidator judiciar O.C., solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dea o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 20 martie 2003, SC S. SA şi SC J.R. SRL a intervenit o convenţie în temeiul căreia pârâta vinde către reclamantă Baza Calomfireşti pentru suma de 362.200 ron fiind emisă factura fiscalăşi o anexă la factură prin care erau menţionate bunurile care au făcut obiectul vânzării.
A mai arătat, că deşi, în privinţa construcţiilor factura face dovada transferului de proprietate iar cu privire la teren înscrisurile constituie un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare este justificată prin faptul că pârâta refuză încheierea în formă autentică.
Reclamanta a mai menţionat că deşi preţul a fost achitat în întregime SC S. SA a preluat această bază de inventar şi a folosit-o în desfăşurarea activităţii sale, în perioada de lichidare a evaluat-o şi a dispus pază.
Judecătoria Alexandria prin sentinţa nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, apreciind pe de o parte că bunurile înstrăinate fac parte dintr-un fond de comerţ, astfel că pretenţiile părţilor ce decurg din această înţelegere sunt de natură comercială şi că potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. tribunalul judecă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa comercială nr. 144 din 19 mai 2008 a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC J.R. SRL prin lichidator judiciar R.I.S. SPRL Bucureşti şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 5 alin. (2) Titlul X Legea nr. 247/2005 prevede posibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie suplinit consimţământul părţii care refuză să încheie contractul în formă autentică.
S-a subliniat faptul că factura fiscală nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale antecontractului de vânzare-cumpărare atâta timp cât în privinţa terenului nu este precizată suprafaţa vândută acesta nu este individualizat în vreun mod ceea ce înseamnă că lucrul înstrăinat nu a fost clar determinat.
De asemenea s-a susţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei plăţii preţului.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, instanţa de apel calificând calea de atac ca recurs apreciind aceasta faţă de competenţa instanţei care a pronunţat sentinţa potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată s-a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării căii de atac, şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a respins ca tardiv recursul declarat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de lichidator al falitei SC S. SA criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 5 C. proc. civ.
Astfel se susţine că în mod nelegal Curtea de Apel a calificat calea de atac ca fiind recurs în baza Legii nr. 85/2006 având în vedere obiectul acţiunii şi valoarea acestuia.
Recursul este fondat.
Judecătoria Alexandria prin sentinţa nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a stabilit natura comercială a cauzei dedusă judecăţii şi având în vedere valoarea litigiului a procedat la declinarea competenţei de soluţionare a acesteia.
Statuarea asupra competenţei materiale a primei instanţe prin hotărâre irevocabilă este câştigată cauzei.
De altfel din conţinutul listei cauzelor aflate pe rol la data de 19 mai 2008 rezultă fără putinţă de tăgadă că litigiul în speţă, aflat la poziţia 4 a fost considerat litigiu comercial, din conţinutul acesteia rezultând că acest complet judecă şi litigii privind procedura insolvenţei, faptul semnării sentinţei ca judecător sindic reprezentând coroborat cu celelalte probe o eroare materială.
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar care reia în discuţie, din oficiu sau la cererea părţilor excepţia de necompetenţă materială a primei instanţe fără a avea cadrul procesual pentru a desfiinţa şi Decizia prin care se stabilise anterior competenţa materială încalcă autoritatea de lucru judecat respectiv art. 1201 C. civ., şi ale art. 329 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. pronunţând o hotărâre nelegală.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA. – prin lichidator R.L.J. IPURL Alexandria împotriva deciziei nr. 7 din 8 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3049/2009. Comercial → |
|---|
