ICCJ. Decizia nr. 3049/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3049/2009
Dosar nr. 406/1259/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată să-i plătească suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea activului „M.S." şi a suprafeţei de teren de 945,91 mp, ieşite din patrimoniul său în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că societatea a fost privatizată în anul 2000 prin contractul de privatizare, în condiţiile OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 99/1999, iar legiuitorul român, înţelegând să protejeze interesele cumpărătorilor implicaţi în programul de privatizare, a creat cadrul juridic menit să-l garanteze pe cumpărător, în cazul în care anume active ies din patrimoniul său.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei teritoriale, prescripţia dreptului material la acţiune şi netimbrării, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca nefondată.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa comercială nr. 95/C pronunţată la 30 ianuarie 2008 a admis cererea şi a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloare despăgubiri şi la 889 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, activul „M.S." a fost restituit împreună cu suprafaţa de teren aferentă foştilor proprietari – situaţie în raport de care devin incidente în speţă dispoziţiile OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 99/1999, potrivit cu care reclamanta trebuie despăgubită.
Excepţiile invocate de pârâtă au fost respinse separat de instanţă printr-o încheiere de şedinţă.
Împotriva acestei sentinţe a exercitat calea de atac atât reclamanta cât şi pârâta.
Prin Decizia nr. 457/R-C pronunţată la 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Piteşti a admis cele două recursuri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că obiecţiunile invocate de reclamantă necesită completarea expertizei şi prin urmare se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea, a mai stabilit Curtea, că singura valoare a terenului ce trebuie avută în vedere este cea a valorii de piaţă, întrucât în cauză este aplicabil art. 1344 C. civ.
Cu privire la excepţiile invocate de recurenta A.V.A.S., Curtea a constatat că ele sunt nefondate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeş la 26 mai 2008 şi potrivit dispoziţiilor deciziei de casare s-a încuviinţat efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea de piaţă a activului „M.S.", compus din clădire şi terenul aferent.
Pârâta, prin două întâmpinări aflate la dosar, a invocat din nou excepţiile necompetenţei teritoriale, a prescrierii dreptului material la acţiune şi a netimbrării, fără să ţină cont că acestea au fost analizate prin Decizia de casare a Curţii, au fost considerate ca nefondate şi nu mai puteau fi reiterate cu ocazia rejudecării.
Expertizele au fost efectuate în cauză de inginerii A.I. şi A.G., având în vedere că activul „M.S.", se compune din clădiri, instalaţiile aferente şi teren, valoarea totală a acestora fiind de 187.090 lei.
În raport de această valoare la 19 februarie 2009, reclamanta şi-a majorat prin cerere câtimea pretenţiilor la suma mai sus precizată conform celor două expertize.
După examinarea cauzei, Tribunalul Comercial Argeş a pronunţat sentinţa nr. 233/C din 19 februarie 2009 prin care a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei sume de 187.090 lei, reprezentând contravaloarea activului „M.S." şi a terenului aferent în suprafaţă de 945,91 mp, precum şi 4.230 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 ind.4 din OUG 88/1997 cât şi cele ale Legii nr. 137/2002, situaţie în raport de care s-a admis acţiunea aşa cum a fost majorată câtimea pretenţiilor. S-a mai precizat că excepţiile nu mai pot fi analizate, cât timp Curtea, în calea de atac, a constatat că sunt nefondate.
Împotriva sentinţei în termen legal a formulat apel pârâta A.V.A.S. Bucureşti, care a solicitat respingerea acţiunii, precum şi suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea căii de atac.
Prin nr. 54/A-C din 20 mai 2009 Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul şi a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel curtea de apel a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş există deja o dezlegare în drept dată prin Decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, care a reţinut că aceasta este nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată pentru că nu ar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la restituire, se constată că la dosar s-a depus sentinţa civilă nr. 7629 pronunţată de Judecătoria Piteşti, ce poartă menţiunea rămânerii irevocabile prin Decizia nr. 3926 din 3 decembrie 1999 a Curţii de Apel Piteşti. În concluzie, susţinerea apelantei este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în prima cale de atac s-a stabilit că data de la care a început să curgă termenul de prescripţie este cea la care au ieşit bunurile din patrimoniul reclamantei, existând autoritate de lucru judecat şi în privinţa acestei excepţii.
Şi pe fond hotărârea este legală şi temeinică, dispoziţiile art. 32/4 din OUG nr. 88/1997 – incidente în speţă în raport de data încheierii contractului de privatizare – stabilind că despăgubirea reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de circulaţie, iar nu cea înscrisă în evidenţa contabilă a societăţii comerciale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicitând în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea executării sentinţei nr. 233/C din 19 februarie 2009 a Tribunalului Argeş, menţinută prin Decizia nr. 54/2009 a Curţii de Apel Piteşti, iar în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, admiterea excepţiilor invocate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut în esenţă, că Tribunalul Comercial Argeş era necompetent teritorial să soluţioneze cauza, aceasta revenind Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în raport de dispoziţiile art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc. civ.; că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 12 C. proc. civ. nu pot fi reţinute pentru determinarea competenţei teritoriale; că s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 324 C. proc. civ. din OUG nr. 88/1997; că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii cu privire la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârilor de restituire; că potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, modificată, sau art. 32/28 din OUG nr. 88/1997 modificată termenul de prescripţie era de o lună, respectiv 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea; că repararea prejudiciului creat societăţii trebuia apreciat raportat la valoarea contabilă şi că nu există nici o menţiune în art. 324 din Legea nr. 99/1999 privind faptul că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de piaţă a activului.
Intimata SC P. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş există deja o dezlegare în drept dată într-o primă cale de atac – Decizia nr. 457/R-C din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, decizie irevocabilă care a intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune se constată că prin Decizia nr. 457/RC din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel dată în prima cale de atac s-a reţinut că data de la care începe să curgă termenul de prescripţie este 31 ianuarie 2006, dată la care au ieşit bunurile din patrimoniul reclamantei, fiind incidente dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 şi nu cel prevăzut de art. 3228 din OUG nr. 88/1997 deoarece nu se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de OUG nr. 88/1997 modificată.
În aceste condiţii această excepţie nu mai poate fi pusă în discuţie şi analizată întrucât s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat.
Hotărârea este legală şi temeinică şi faţă de dispoziţiile art. 32/4 din OUG nr. 88/1997 – incidente în speţă în raport de data încheierii contractului de privatizare - şi raportat la dezlegarea dată în prima cale de atac, despăgubirea reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de circulaţie, iar nu cea înscrisă în evidenţa contabilă a societăţii comerciale.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a obliga recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 54/A-C din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC P. SA Piteşti prin lichidator judiciar S.P.A.E. SPRL Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3048/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3050/2009. Comercial → |
|---|
