ICCJ. Decizia nr. 3059/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3059/2009
Dosar nr. 1228/1/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin sentinţa nr. 4168 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea reclamantului G.M.R. împotriva pârâtei SC B.A.T. SA Cluj privind obligarea acesteia la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse imobilului din Cluj proprietatea sa şi a soţiei G.A., între părţi fiind încheiat contractul de asigurare de bunuri având ca obiect asigurare multirisc a imobilului din Cluj, care includea toate avariile accidentale ale instalaţiilor de apă, canal, încălzire, inundarea bunurilor asigurate şi furt, iar asigurătorul se obliga să acopere pagubele ocazionate prin prăbuşiri sau alunecări de teren produse atât clădirii cât şi conţinutului acesteia şi instalaţiilor, suma asigurată fiind echivalentul valorii de 120.000 euro.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G.M.R., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 93 din 21 aprilie 2008 a respins apelul reclamantului G.M.R., reţinând că apărarea reclamantului, potrivit căreia acesta nu a cunoscut conţinutul proiectului geotehnic depus pentru autorizaţia de construire, proiect aferent altui imobil, reprezintă un caz de invocare a propriei culpe, împrejurare care însă nu exonerează reclamantul de a da declaraţie în cunoştinţă de cauză asigurătorului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul G.M.R. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 57 din 15 ianuarie 2009 a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat Decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în tot şi în consecinţă a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate fazele procesuale.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că recurentul nu are nici o culpă în producerea riscului asigurat şi nici cu privire la proiectarea şi executarea construcţiei, deoarece a avut autorizaţie de construire, iar pretenţiile sale pentru plata sumei de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat, sunt îndreptăţite, prejudiciul fiind rezultatul producerii riscului asigurat prin contractul de asigurare multirisc încheiat cu pârâta.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 11 februarie 2009, petenta SC B.A.T. SA Cluj a solicitat revizuirea deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009, în temeiul art. 322 pct. 1 şi art. 327 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, petenta schimbându-şi denumirea în SC G.A. SA, arată că obligarea societăţii la plata despăgubirilor în sumă de 252.679 lei cu titlu de daune este nelegală, întrucât aceasta cuprinde şi lucrările de consolidare efectuate de către reclamant ulterior alunecărilor de teren, consolidări care nu existau la momentul asigurării şi că suma ce urma să fie acordată de instanţa de recurs trebuia să fie cea solicitată prin devizul de lucrări, care se ridica la 59.860,45 lei, deoarece diferenţa dintre devizul iniţial şi cel final consta în consolidările pe care reclamantul trebuia să le fi făcut în momentul construirii imobilului.
Mai susţine petenta că, potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., cererea este admisibilă şi în cazul hotărârilor prin care instanţa de recurs, casând hotărârea atacată statuează asupra fondului cauzei în condiţiile determinate de art. 314 C. proc. civ.
Trecând la analiza criticilor deciziei atacate, în raport de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte a reţinut:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora revizuirea se poate cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire".
În speţă, prin dispozitivul deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte a decis următoarele : a admis recursul reclamantului G.M.R., a modificat Decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 4168 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în tot şi în consecinţă a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 24.773,45 lei, pentru toate fazele procesuale.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., se constată că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 252.679 lei cu titlu de daune la imobilul asigurat şi la 24.773,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Mai mult decât atât, aceste sume au fost achitate şi primite de către reclamant, potrivit susţinerilor acestuia, menţionate prin întâmpinarea aflată la dosarul cauzei, iar dovada acestora aflându-se la dosarul de revizuire, conform extrasului de conturi din data de 28 februarie 2009.
Aşa fiind, constatând că motivele cererii sunt nefondate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, iar conform art. 274 C. proc. civ., va obliga revizuienta la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC G.A. SA împotriva deciziei nr. 57 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă revizuienta la 9.993 lei cheltuieli de judecată către intimatul G.M.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3058/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3200/2009. Comercial → |
|---|
