ICCJ. Decizia nr. 3054/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3054/2009
Dosar nr. 174/44/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2007 reclamanta SC E.C. SA Milişăuţi a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SRL Petreşti să se anuleze contractul de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007.
În motivarea cererii a precizat că, în baza unei înţelegeri verbale între administratorii celor două societăţi urma să se achiziţioneze acţiuni de la SC E.C. SA, motiv pentru care prin ordinul de plată din 9 martie 2007 a fost virată suma de 30.000 lei, reprezentând contravaloare fabrică, iar prin ordinul de plată din 12 martie 2007, a virat suma de 70.000 lei cu titlu de avans.
Ulterior, administratorul societăţii pârâte a renunţat la convenţie şi, prin ameninţări a solicitat administratorului reclamantei să-i încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din acţiuni, acţiuni în valoare în de 1.200.000 euro.
În aceste condiţii s-a încheiat contractul de împrumut a cărui anulare se solicită.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a susţinut că, în realitate suma de bani a fost plătită pentru achiziţionarea de la reclamantă a unei instalaţii de balastieră şi nicidecum pentru un terţ, astfel cum rezultă şi din conţinutul celor două ordine de plată.
A mai susţinut pârâta că, ulterior reclamanta s-a răzgândit şi nu a mai dorit să finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia să-i restituie suma. Deoarece a invocat unele probleme financiare şi a solicitat un răgaz pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de împrumut la data de 16 aprilie 2007, prin care a acordat un termen de graţie la data de 23 aprilie 2007.
Prin sentinţa nr. 285/2008 Tribunalul Vrancea a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.C. SA, pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007 şi, pe cale de consecinţă s-a constatat nul respectivul contract, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC E.C. SA a solicitat prin acţiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16 aprilie 2007 pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub ameninţarea administratorului pârâtei – P.N., iar prin precizările depuse ulterior, ca urmare a întâmpinării pârâtei, a invocat şi fictivitatea acestuia, în sensul că suma de bani de 100.000 lei nu reprezintă obiectul împrumutului, ci avans pentru achiziţionarea unor utilaje, conform ordinelor de plată din 9, respectiv 12 martie 2007.
Această împrejurare de fapt a recunoscut-o pârâta, prin întâmpinarea depusă precizează că suma de bani a fost achitată reclamantei pentru achiziţionarea unei instalaţii de balastiere.
Aceeaşi poziţie are pârâta şi prin cererea pentru emiterea unei somaţii de plată unde, în prezentarea situaţiei de fapt, arată că a plătit cu titlu avans marfă, prin ordinele de plată din martie 2007 suma totală de 100.000 lei.
Reclamanta a invocat şi un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea contractului de împrumut cu încălcarea dispoziţiilor legale, art. 34 din Decretul 31/1954 şi art. 1 din Legea nr. 31/1990 R, precizând în acest sens că:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990 R, societăţile comerciale se constituie pentru efectuarea de acte comerciale iar art. 34 din Decretul nr. 31/1954 dispune în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi ce corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.
Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.
Contractul de împrumut încheiat între reclamantă şi pârâtă, la 16 aprilie 2007, este nul, deoarece:
Scopul statutar la care se referă art. 34 este mai larg decât obiectul de activitate stabilit prin actul constitutiv. În timp ce obiectul de activitate – stabilit prin actul constitutiv desemnează operaţiunile comerciale obişnuite ale unei societăţi comerciale, scopul statutar îl reprezintă săvârşirea de fapte de comerţ sau alte operaţiuni conexe, în vederea obţinerii de beneficii.
Plecând de la aceste considerente şi raportând la situaţia de fapt reţinută, precum şi la câteva elemente ale contractului de împrumut, termenul de restituire – 23 aprilie 2007, penalităţile de întârziere de 2% din suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere – se reţine că actul încheiat nu i-a adus beneficii societăţii reclamante, dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea restituirii a expirat şi penalităţile au început să curgă în detrimentul său, creând un debit ce poate duce la dezechilibru financiar.
De altfel, prin sentinţa civilă nr. 321 din 4 noiembrie 2007, Tribunalul Vrancea a obligat reclamanta, pe calea somaţiei de plată, la plata sumei de 100.000 lei şi 272.000 lei penalităţi contractuale.
Aşa fiind, instanţa de fond consideră că actul în litigiu – contract de împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale şi împotriva scopului stabilit prin lege şi statut, astfel că acesta este nul.
Împotriva sentinţei nr. 285/2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, a promovat apel pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel se susţine că instanţa de fond s-a pronunţat extrapetita, constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi a art. 34 din Decretul 31/1954, deşi nu a fost legal investită cu o astfel de cerere de modificare a acţiunii iniţiale.
Astfel, obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut pentru vicierea consimţământului prin violenţă, cauză de nulitate relativă a contractului prevăzută de art. 955 în referire la art. 953 C. civ. (temei de drept invocat de altfel expres şi de reclamantă).
Reclamanta îşi putea modifica acţiunea până la prima zi de înfăţişare care, în speţă, s-a consumat la data de 11 iunie 2008, însă în realitate, aceasta a înţeles să modifice acţiunea abia după închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii scrise când a invocat drept temei de anulare şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 34 din Decretul 31/1954.
Prin aceleaşi note de concluzii scrise s-a formulat şi o cerere nouă, respectiv aceea de suspendare a cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi prin aceea că a omis a se pronunţa pe obiectul dedus judecăţii (anularea contractului pentru vicierea consimţământului prin violenţă).
Contractul de împrumut astfel încheiat este perfect valabil, respectând dispoziţiile legal pretins a fi încălcate art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 34 din Decretul 31/1954.
Textele legale menţionate statuează asupra principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, impunând ca actele juridice încheiate de către acestea în desfăşurarea actelor de comerţ să fie conforme scopului statuar (la care se referă art. 34 din Decretul 31/1954).
Scopul statuar are o sferă mai largă, permiţând efectuarea de fapte de comerţ şi a altor operaţiuni conexe accesorii activităţii comerciale.
Prin urmare, o societate comercială poate săvârşi cu titlu ocazional, şi nu ca obişnuinţă, şi alte operaţiuni decât cele prevăzute expres în actul constitutiv.
Raporturile juridice derulate între cele două părţi trebuie privite în dinamica lor, căci raţiunea încheierii ulterioare a contractului de împrumut a reprezentat-o denunţarea convenţiei iniţiale de către reclamantă şi asigurarea unei garanţii concrete pentru pârâtă în recuperarea sumei de bani.
Examinând cauza în raport de neregularităţile procedurale semnalate de către apelanta-pârâtă SC M.F. SRL, instanţa de control judiciar constată că hotărârea criticată este, într-adevăr, nelegală din perspectiva următoarelor consideraţiuni:
Soluţia instanţei se fundamentează pe un motiv ce nu este conţinut în cererea introductivă, fiind prin note de concluzii scrise, fără a fi pus în discuţia părţilor, ceea ce relevă violarea unor principii de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare.
Notele de concluzii scrise depuse de reclamantă cu mult înainte de data dezbaterilor trebuiau calificate de prima instanţă drept cerere modificatoare a acţiunii ce trebuia pusă în discuţia părţilor.
Ori de câte ori reclamantul îşi modifică sau întregeşte cererea, respectând principiul dreptului la apărare, instanţa este obligată să amâne judecarea cauzei, să comunice cererea modificată sau întregită pârâtului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să formuleze întâmpinare.
În speţă, achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea de constatare nulitate contract (iar nu la cea introductivă de anulare contract) ce nu a fost supusă dezbaterii, prima instanţă a încălcat, în mod vădit, dreptul la apărare al pârâtei, situaţie în care Curtea de Apel Galaţi –Secţia comercială, maritimă şi fluvială prin Decizia nr. 34 din 4 mai 2009 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin petiţia înregistrată la data de 21 mai 2009 SC E.C. SA a declarat recurs, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
După ce s-a făcut o enumerare a termenelor acordate încă de la data înregistrării la Tribunalul Suceava, susţinut că după repunerea cauzei pe rol s-a luat la cunoştinţă de cauzele invocate de reclamantă la data de 2 iulie 2008 şi implicit a existat posibilitatea pregătirii apărării.
Mai mult odată ce cauza a fost repusă pe rol la data de 1 octombrie 2008 au avut loc noi dezbateri respectându-se principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea contractului de împrumut încheiat cu pârâta la data de 16 aprilie 2007 pentru vicierea consimţământului prin violenţă, temeiul lega invocat fiind reprezentat de dispoziţiile art. 953 şi art. 955 C. civ.
Conform art. 132 C. proc. civ., termenul limită până la care reclamantul îşi poate modifica cererea de chemare în judecată este acela al primei zile de înfăţişare, condiţiile acestui moment procesual fiind întrunite în cauză la termenul din data de 11 iunie 2008.
Reclamanta-recurentă nu a respectat această dispoziţie legală şi nici pârâta nu a consimţit la o modificare ulterioară a obiectului dedus judecăţii.
După acordarea cuvântului părţilor şi închiderea dezbaterilor strict în limita cererii iniţiale cu care instanţa a fost investită, reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise prin care a modificat obiectul acţiunii solicitând anularea contractului de împrumut pentru încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
Procedând astfel justificat instanţa de apel a procedat la desfiinţarea soluţiei constatând încălcări ale normelor procesuale.
Astfel modificarea obiectului cererii iniţiale a fost făcută cu mult peste termenul limită al primei zile de înfăţişare, prevăzut de art. 132 C. proc. civ.
Concluziile scrise care conţineau cererea de modificare a acţiunii nu au fost comunicate pârâtei, iar aceasta nu a consimţit la o modificare ulterioară primei zile de înfăţişare ştiut fiind că normele legale din art. 132 C. proc. civ. sunt în interesul pârâtului.
De asemenea instanţa nu a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii modificatoare şi nici fondul noii probleme ridicate – motiv de nulitate absolută a contractului de împrumut, pârâta-intimată fiind în mod evident lipsită de posibilitatea formulării de apărări sub acest aspect nou invocat.
Reţinând că instanţa de fond nu a fost legal investită cu analizarea vreunei cereri de constatare nulitate absolută a contractului ca urmare a încălcării art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 34 din Decretul nr. 31/1954, iar dezbaterile orale şi contradictorii nu au vizat această nouă problematică invocată prin concluziile scrise, soluţia apelului fiind dată cu respectarea normelor procesuale.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. coroborate cu art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.C. SA Milişăuţi împotriva deciziei nr. 34/A din 4 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC M.F. SRL Petreşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3058/2009. Comercial → |
|---|
