ICCJ. Decizia nr. 3202/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3202/2009
Dosar nr. 7275/3/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6038 din 5 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea prin care reclamanta A.A.C. a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie 2008 luată de acţionarii pârâtei SC T.R.A. SRL cu privire la majorarea capitalului social.
În esenţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta doreşte prin cererea formulată ca instanţa să analizeze legalitatea hotărârii de majorare a capitalului social de către doi din cei trei asociaţi, atacată prin prisma motivelor concrete care au condus la adoptarea ei, a scopului real urmărit de cei ce au adoptat-o.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că din convocatorul adunării rezultă clar intenţia celorlalţi doi asociaţi ai reclamantei de a majora capitalul social, de a cumpăra părţile sociale deţinute de reclamantă şi de a vinde aceste părţi către un terţ, astfel încât reclamanta să nu mai deţină părţi sociale în societatea pârâtă, scopul urmărit nefiind ascuns de cei doi şi nedepăşind cadrul legal.
Cum modalitatea aleasă de cei doi se înscrie în limitele legii care nu interzice reducerea numărului asociaţilor sau schimbarea deţinătorilor părţilor sociale s-a apreciat că hotărârea A.G.E.A. adoptată la 6 februarie 2008 este legală, cererea reclamantei fiind respinsă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a votat împotriva majorării capitalului social, dar nu poate susţine că hotărârea adoptată cu votul a 66% din totalul părţilor sociale şi a capitalului este lovită de nulitate pentru cauză ilicită şi imorală pentru că se urmăreşte astfel excluderea ei din societate, ea neputând participa la majorarea capitalului din lipsă de disponibilităţi materiale, majorarea decisă reducându-i astfel cota sa de participare la capitalul social, deoarece hotărârea reprezintă voinţa societară majoritară, obligatorie şi pentru cei rămaşi în minoritate după adoptarea ei.
Câtă vreme reclamanta a avut posibilitatea de a contribui la majorare prin aducerea unui aport corespunzător, nu se poate susţine că prin majorarea decisă s-ar fi urmărit excluderea ei.
Nici cauza ilicită şi imorală nu a fost reţinută de instanţa de apel, câtă vreme hotărârea adoptată a fost luată cu respectarea legii, iar reclamanta a avut posibilitatea de a opta între a contribui la majorarea capitalului social sau de a rămâne cu o cotă corespunzătoare după majorarea prin contribuţia celorlalţi asociaţi.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică Decizia din apel pentru respingerea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.E.A. din 6 februarie 2008 pentru cauză ilicită şi imorală, întrucât scopul urmărit de ceilalţi doi asociaţi prin majorarea adoptată a fost excluderea ei din societate, ei ştiind foarte bine că ea nu deţine disponibilităţi materiale pentru a contribui la majorare.
Mai mult nici nu se impunea majorarea capitalului social câtă vreme societatea are capital în limita legală şi nu înregistrează pierderi, ba, din contră, are profit iar ceilalţi doi asociaţi urmăresc să-şi înstrăineze părţile sociale către o societate terţă în care ei deţin majoritatea acţiunilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Deşi recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea apreciază, în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că dezvoltarea criticilor se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însăşi recurenta precizând astăzi că invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 948 C. civ. privitoare la condiţiile esenţiale pentru valabilitatea convenţiilor.
Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentei deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, voinţa societară, manifestată prin hotărârile adoptate, diferă de voinţa individuală a fiecărui asociat, iar câtă vreme însăşi reclamanta recurentă susţine că i s-a oferit posibilitatea de a contribui la majorarea capitalului dar nu a făcut-o întrucât nu avea disponibilităţi materiale, nu poate fi reţinut scopul ascuns, imoral şi ilicit de a o exclude din societate din partea celorlalţi doi asociaţi.
Câtă vreme voinţa majoritară societară s-a impus, recurenta, rămasă în minoritate urmează a i se supune, interesul societar prevalând celui personal al asociaţilor.
Neprobând şi neinvocând încălcarea vreunei norme legale în adoptarea hotărârii A.G.A., recurenta nu poate invoca nulitatea absolută pentru cauză ilicită şi imorală, cu atât mai mult cu cât majorarea capitalului social este o problemă de oportunitate în buna funcţionare a unei societăţi comerciale, aspect ce nu poate fi cenzurat de către instanţă.
În consecinţă, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3203/2009. Comercial → |
|---|
