ICCJ. Decizia nr. 3200/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3200/2009
Dosar nr. 2395/114/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Z.C. prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului adiţional autentificat din 13 mai 1997 prin care defunctul său frate G.G. a cesionat soţiei G.A. ca părţile sociale reprezentând întreg capitalul subscris pentru constituirea societăţii, contrar prevederilor art. 1307 C. civ., care interzic vânzarea între soţi.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa comercială nr. 593 din 20 martie 2007, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, reţinând că termenul general de prescripţie este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar în speţă acest termen a început să curgă din momentul înscrierii cesiunii părţilor sociale, menţionate în actul adiţional a cărui anulare s-a solicitat, la Monitorul Oficial, considerându-se prescrisă acţiunea formulată de reclamantă după aproape 6 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a actului adiţional.
Apelul declarat, împotriva acestei sentinţe, de reclamanta Z.C. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 126 din 18 iunie 2007, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificarea actelor constitutive prin cesionarea părţilor sociale putând fi valabil făcută chiar dacă părţile au calitatea de soţi, prevalând calitatea acestora de comercianţi şi aplicabilitatea legii comerciale, nefiind incidente în cauză prevederile art. 1307 C. civ. S-a mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 şi faţă de data publicării modificărilor intervenite în actul constitutiv al societăţii la Monitorul Oficial, termenul de 3 ani pentru atacarea acestora de către terţi, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, a fost cu mult depăşit.
Prin Decizia nr. 1367 din 8 aprilie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei Z.C. şi a trimis cauza Tribunalului Buzău pentru soluţionarea pe fond a cererii, reţinând că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 31/1990, fără a indica expres temeiul de lege prin care este admisă înstrăinarea părţilor sociale între soţi şi fără a observa că prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului comercial şi, respectiv, art. 1307 C. civ.
Astfel, sancţiunea vânzării între soţi este nulitatea absolută, iar în aceste condiţii dreptul la acţiune este imprescriptibil conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Rejudecând cauza, Tribunalul Buzău, prin sentinţa comercială nr. 319 din 17 februarie 2009, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis acţiunea reclamantei Z.C. şi a constatat nul actul adiţional autentificat din 13 mai 1997 şi a repus părţile în situaţia anterioară, reţinând, în esenţă, că nerespectarea interdicţiei cu privire la vânzarea între soţi conduce la nulitatea absolută a contractului, scopul legii fiind - în esenţă - protejarea moştenitorilor împotriva unor acte frauduloase ale soţilor, iar efectele nulităţii se produc ex tunc, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia în care se aflau mai înainte de încheierea contractului.
Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de pârâtele SC G.C. SRL şi G.A. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 65 din 6 mai 2009, menţinându-se ca temeinică şi legală sentinţa apelată.
Împotriva deciziei nr. 65 a Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs pârâtele SC G.C. SRL Buzău şi G.A., fără a indica motivele de fapt şi de drept ale promovării acestei căi de atac. În susţinerea cererii de recurs pârâtele au arătat că urmează a depune la dosar dezvoltarea motivelor de recurs printr-un memoriu separat.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socoteşte de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac, dacă legea nu dispune altfel. În acest termen, potrivit dispoziţiilor procedurale, se depun declaraţia de recurs, dar şi motivele de recurs. În acest sens, dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când prevăd că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia alin. (2)", respectiv dacă ar fi invocate motive de ordine publică ceea ce nu se poate reţine în cauză.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că recurentele pârâte au declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, în cadrul termenului legal, fără a indica însă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi fără a le fi dezvoltat ulterior printr-un memoriu separat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curţii de Apel Ploieşti, se constată că faptul comunicării deciziei atacate a avut loc la data de 6 iunie 2009, iar depunerea declaraţiei de recurs, precum şi a dezvoltării motivelor de recurs trebuia să aibă loc până la data de 22 mai 2009.
În speţă, recurentele au depus la dosarul cauzei numai cererea de recurs, fără a fi depus, în termen legal, dezvoltarea motivelor de nelegalitate, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere că neindicarea motivelor de casare este sancţionată de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 din acelaşi cod, instanţa urmează a constata nul recursul declarat de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtele SC G.C. SRL Buzău şi G.A. împotriva deciziei nr. 65 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3202/2009. Comercial → |
|---|
