ICCJ. Decizia nr. 3079/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3079/2009
Dosar nr. 130/2/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, SC A. SA Craiova a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., solicitând anularea actelor de executare întocmite în cauză, respectiv a procesului – verbal de aplicare a sechestrului din 16 decembrie 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 22 din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins contestaţia la executare, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa, astfel, a reţinut că art. 63 din OG nr. 51/1998 enumeră menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul – verbal de sechestru, însă nu există nicio sancţiune aplicabilă ca urmare a constatării lipsei uneia dintre aceste menţiuni.
Din cuprinsul procesului – verbal rezultă că s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile proprietatea contestatoarei, respectiv clădiri situate la punctul de lucru al societăţii, conform adresei din 4 august 2008, emisă de Primăria oraşului Strehaia.
Referitor la susţinerea că nu regăseşte semnătura custodelui, s-a reţinut că este firesc să lipsească această semnătură, deoarece acesta a refuzat să semneze, astfel cum se face menţiune la sfârşitul procesului – verbal de către executorul A.V.A.S.
Totodată, chiar dacă valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte suma soldului debitor, neachitat, astfel, cum susţine contestatoarea, nici acest lucru nu este de natură a atrage nulitatea procesului – verbal de sechestru, intimata neputând valorifica din imobilele sechestrate decât în limita valorii creanţei pe care o deţine, obligaţia A.V.A.S. de a evalua bunurile supuse executării, prin efectuarea unei expertize tehnice, existând abia la momentul scoaterii la vânzare prin licitaţie a bunurilor.
Contestatoarea a formulat recurs, în termenul legal, invocând drept temei de drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind supusă numai căii de atac a recursului şi a susţinut, în esenţă, că i s-a încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea întâmpinării şi neacordarea unui termen de judecată în acest scop, cauza fiind soluţionată la primul termen.
Totodată, hotărârea nu este motivată sau motivată sumar, sub aspectul cauzelor care au determinat formularea contestaţiei la executare, precum încălcarea art. 63 din OUG nr. 51/1998 care nu a fost analizată, nu s-a stabilit care este valoarea titlului executoriu, în procesul – verbal fiind trecute două valori şi nu s-a dispus ataşarea dosarului de executare silită, sub acest aspect instanţa ignorând rolul său activ şi neadministrând toate probele necesare pentru aflarea adevărului, sancţiunea prevăzută de art. 399 alin. (2) C. proc. civ. şi care trebuia aplicată, fiind anularea actului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În privinţa primei critici, se constată, într-adevăr, că intimata a depus întâmpinare, la 2 februarie 2009, iar cauza a fost luată în pronunţare la 6 februarie, fără a exista dovada comunicării întâmpinării de către partea care a formulat-o, obligaţie în sarcina părţii adverse, prevăzută de art. 46 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, sub a căror incidenţă specială s-a aflat judecata contestaţiei la executare.
Pe de altă parte, în privinţa motivării hotărârii, instanţa a analizat toate motivele contestaţiei şi sub acest aspect este evident că art. 63 din OUG nr. 51/1998, enumeră menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul – verbal de sechestru fără să prevadă pentru niciuna dintre menţiunile arătate vreo sancţiune dacă nu au fost efectuate, dar aceste prevederi se completează cu normele generale de procedură, încât, având în vedere şi art. 105 C. proc. civ., rezultă că ceea ce trebuia verificat în cadrul contestaţiei la executare, era vătămarea şi în ce măsură neregularitatea nu putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului, în lipsa unei sancţiuni exprese.
În recurs, intimata a reiterat apărările de la fond, declarând că se sprijină pe aceleaşi probe, act comunicat de această dată recurentei, încât având în vedere că hotărârea primei instanţe este supusă numai recursului, cererea urmează a fi analizată sub toate aspectele, de către această instanţă faţă de caracterul căii de atac prin raportare la dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, observând procesul – verbal de sechestru se constată din conţinutul actului că s-a dispus aplicarea acestei măsuri asupra „bunurilor imobile reprezentate de clădiri situate la punctul de lucru al societăţii din Strehaia, judeţul Mehedinţi", menţionându-se două valori diferite ale creanţei.
Proprietatea acestor bunuri imobile nu este contestată, ceea ce contestatoarea invocă fiind, de fapt, neindividualizarea bunurilor urmărite, deşi textul de lege o prevede în condiţiile sechestrării unor bunuri, în cauză, peste limita valorii creanţei de executat.
Aşa fiind, instituirea unui sechestru pe întregul patrimoniu al debitoarei şi nu asupra unor bunuri individuale, subevaluat, la nivelul anului 2005, tocmai pentru a justifica limita maximă a creanţei, potrivit dovezilor depuse chiar de către intimată şi fără a se preciza cu exactitate creanţa rămasă de executat, este de natură a vătăma interesele debitoarei, neregularităţile neputând fi înlăturate, evident, decât prin înlăturarea actului.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3041 C. proc. civ., recursul va fi admis şi sentinţa schimbată în tot, în sensul admiterii contestaţiei şi a anulării procesului – verbal de sechestru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea SC A. SA Craiova împotriva sentinţei comerciale nr. 22 din 6 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Schimbă în tot sentinţa recurată, în sensul că admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SA Craiova.
Anulează procesul – verbal de aplicare a sechestrului din 16 decembrie 2008, încheiat de A.V.A.S. Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3081/2009. Comercial → |
|---|
