ICCJ. Decizia nr. 3091/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3091/2009
Dosar nr. 23242/3/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 16 iunie 2008, reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment - prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL a chemat în judecată pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând restituire prestaţie efectuată în baza unor acte anulate (contractul de credit din 22 septembrie 1993 şi procesul- verbal din data de 22 decembrie 1993); obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost cauzate de soluţionarea prezentei cereri de chemare în judecată.
La data de 28 august 2008, pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei civile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a RA A.P.P.S., solicitând respingerea acţiunii reclamantei, în principal- ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate şi, în subsidiar- ca neîntemeiată, iar, pe cale reconvenţională, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să constate că SC B.B.G.C.P. SA datorează RA A.P.P.S. suma de 91.384,08 ron şi suma de 5497,51 ron şi să compenseze sumele datorate, conform art. 52 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 1143, art. 1144 şi art. 1145 C. civ.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2008, reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment - prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, ca fiind inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2008, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte acţiunea principală şi excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, în raport de dispoziţiile art. 7205 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia necompetenţei funcţionale, ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi, pe cale de consecinţă, a dispus judecata separată a acesteia într-un nou dosar, cu termen la data de 5 februarie 2009, cu citare părţi; a fixat termen pentru continuarea judecăţii: 5 februarie 2009, cu citare părţi.
Prin sentinţa comercială nr. 2077, pronunţată la data de 5 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL, în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti, şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 300.000 dolari S.U.A., prin echivalent în lei la data plăţii, contravaloare împrumut acordat, şi 11.231,22 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, urmare constatării nulităţii acestor acte juridice, temeiul juridic în baza căruia autoarea pârâtă a primit şi păstrat suma de 300.000 lei a încetat cu titlu retroactiv, nemaiexistând nicio justificare pentru păstrarea acestei sume în patrimoniul pârâtei.
De altfel, instanţele au dispus deja repunerea părţilor în situaţia anterioară cu privire la restituirea imobilului în patrimoniul statului şi administrarea RA A.P.P.S., cealaltă măsură specifică aplicării principiului restitutio in integrum formând obiectul cauzei de faţă.
În acest cadru, a apreciat instanţa de fond, nu este necesar ca reclamanta să dovedească existenţa acestei sume în prezent în patrimoniul pârâtei, fiind pe deplin probată intrarea acestei valori în patrimoniul autoarei sale, care a suferit multe modificări din 1993 până în prezent.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat apel pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin Decizia comercială nr. 251, pronunţată la data de 21 mai 2009, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta RA A.P.P.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 2077 din 5 februarie 2009, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 23242/3/2008, în contradictoriu cu intimata SC B.B.G.C.P. SA în faliment, reprezentată prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
În condiţiile ulterioarei anulări pe cale judecătorească, cu efect retroactiv, a contractului de credit şi a convenţiei de dare de plată, este evident că în patrimoniul apelantei, ca succesor universal al împrumutatei SC S. SA, a renăscut datoria de 300.000 dolari S.U.A. şi, în consecinţă, obligaţia de restituire a acesteia.
În aceste condiţii, în mod legal prima instanţă a apreciat că acţiunea urmăreşte repunerea părţilor în situaţia anterioară anulării unor acte juridice, în aplicarea principiului restitutio in integrum şi al celui derivat din îmbogăţirea fără justă cauză.
În considerarea succesiunii actelor juridice, anterior prezentată, instanţa de apel a constatat că temeiul juridic în baza căruia autoarea apelantei a primit suma de 300.000 dolari S.U.A. a încetat cu titlu retroactiv, astfel încât nu mai există nicio justificare pentru păstrarea sa de către apelantă, fiind, de aceea, întrunite condiţiile îmbogăţirii fără just temei, deoarece patrimoniul apelantei s-a mărit cu suma de 300.000 dolari S.U.A., care a fost primită, în fapt, de autoarea sa, în temeiul unui contract de credit în prezent anulat, iar, în egală măsură, patrimoniul intimatei s-a diminuat, fără ca pentru aceasta să mai subziste vreun temei juridic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de RA A.P.P.S. şi, pe fond, respingerea acţiunii formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment, reprezentată de lichidatori, ca neîntemeiată.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Instanţa de apel în mod eronat a interpretat prevederile art. 2 alin. (1) din HG nr. 445/1995, potrivit cărora SC S. SA a fost preluată cu toate drepturile şi obligaţiile acestora de către RA A.P.P.S., în sensul că datoria ar fi putut reactiva.
La data preluării, suma de 300.000 dolari S.U.A. nu figura în evidenţele contabile ale SC S. SA ca şi datorie faţă de reclamantă (de altfel, această sumă nu figurează nici în prezent ca datorie a regiei faţă de bancă). De aici rezultă fără putinţă de tăgadă că regia nu a preluat şi această obligaţie, întrucât aceasta nu exista la momentul respectiv; în sarcina RA A.P.P.S. nu există nicio obligaţie faţă de reclamantă.
În ceea ce priveşte îmbogăţirea fără just temei, recurenta- pârâtă consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile materiale, cât şi cele juridice, ale acţiunii în restituire.
Lipsită de temei legal este şi obligaţia instituită de instanţă pentru pârâta RA A.P.P.S. privind plata cheltuielilor de judecată; instanţa de apel ar fi putut cenzura cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată pentru care se solicită aceste cheltuieli, astfel încât, onorariul în cuantum de 11.231,22 lei este, în mod cert, mult prea mare pentru natura pricinii dedusă judecăţii şi gradul redus de complexitate al acesteia.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009, cu ocazia cuvântului pe fond, intimata- reclamantă SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL a solicitat respingerea recursului RA A.P.P.S., ca fiind nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei comerciale nr. 2077 din data de 5 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 23242/3/2008.
Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin primul motiv de recurs formulat, recurenta- pârâtă RA A.P.P.S. Bucureşti critică Decizia instanţei de apel ca fiind pronunţată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 2 alin. (1) din HG nr. 445/1995, respectiv regia nu a preluat şi obligaţia de plată a sumei de 300.000 dolari S.U.A., întrucât această datorie nu exista la momentul respectiv.
Acest motiv de recurs nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) HG nr. 445/1995 privind transmiterea unor bunuri proprietate publică a statului în administrarea RA A.P.P.S.: „se aprobă comasarea, prin absorbţie, a RA de interes local A.P.P.S. V. din Cluj- Napoca şi a SC S. SA, cu RA A.P.P.S. aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului", iar potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol, „RA A.P.P.S. dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1)".
Aşadar, în lumina acestor dispoziţii legale, la data preluării, RA A.P.P.S. Bucureşti dobândeşte atât drepturile, cât şi obligaţiile SC S. SA.
Susţinerea recurentei- pârâte în sensul că, la data preluării, suma de 300.000 dolari S.U.A. nu figura în evidenţele contabile ale SC S. SA ca şi datorie faţă de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL nu poate fi primită.
Astfel, deşi la momentul preluării, această datorie nu se regăsea în patrimoniul societăţii absorbite, deoarece era stinsă prin darea în plată, ulterior, prin Decizia nr. 378/A din 20 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 4125/2003, rămasă irevocabilă, a fost constatată nulitatea absolută a convenţiei nr. 826/2 din 22 martie 1993, încheiată între SC B.B.G.C.P. SA, sucursala Municipiului Bucureşti, şi SC S. SA şi a procesului- verbal de predare- primire din 22 decembrie 1993, hotărâre prin care, în aplicarea principiului restitutio in integrum, obligaţia de restituire a creditului acordat de intimata- reclamantă a „renăscut" în persoana recurentei- pârâte RA A.P.P.S. Bucureşti, care a absorbit SC S. SA, debitorul iniţial al creditului.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs formulat, privind neîndeplinirea condiţiilor îmbogăţirii fără just temei, nu este fondat.
În doctrină, îmbogăţirea fără justă cauză a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, celui care şi-a diminuat patrimoniul i se recunoaşte posibilitatea intentării unei acţiuni în justiţie, prin care pretinde restituirea (actio de in rem verso).
În speţă, deşi recurenta- pârâtă critică Decizia recurată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile materiale şi juridice ale acţiunii în restituire, este de observat că, în aplicarea efectelor nulităţii absolute a celor două acte anterior menţionate, patrimoniul SC B.B.G.C.P. SA a fost micşorat, iar patrimoniul RA A.P.P.S. a fost mărit.
Sunt îndeplinite, aşadar, condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire: mărirea patrimoniului recurentei- pârâte RA A.P.P.S. Bucureşti cu suma de 300.000 dolari S.U.A., mărire rezultată din micşorarea datoriilor sale; micşorarea patrimoniului intimatei- reclamante SC B.B.G.C.P. SA, ca o consecinţă a măririi patrimoniului RA A.P.P.S., micşorare care constă în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului reclamantei cu suma de bani acordată cu titlu de împrumut societăţii SC S. SA, absorbită ulterior de RA A.P.P.S. Bucureşti şi existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul că ambele sunt efectul unei cauze unice, respectiv anularea contractului de împrumut din 22 septembrie 1993.
Şi condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire sunt întrunite: absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia- în speţa de faţă, o hotărâre judecătorească constituind temei pentru mărirea patrimoniului recurentei- pârâte RA A.P.P.S. Bucureşti în detrimentul patrimoniului intimatei- reclamante SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL; şi, absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care şi-a micşorat patrimoniul, a pierderii suferite, reclamanta SC B.B.G.C.P. SA neavând nicio altă cale de drept şi nicio altă acţiune în justiţie pentru valorificarea dreptului său la reparaţiune.
În fine, prin ultimul motiv de recurs formulat, recurenta- pârâtă RA A.P.P.S. Bucureşti critică Decizia atacată ca fiind lipsită de temei legal şi în ce priveşte suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată, aceasta fiind exagerată pentru natura pricinii deduse judecăţii şi gradul redus de complexitate al acesteia şi consideră că instanţa de apel ar fi putut cenzura cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Şi acest ultim motiv de recurs este nefondat, hotărârea recurată nefiind pronunţată cu ignorarea dispoziţiilor legale menţionate.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speţă, însă, onorariul de 11.231,22 lei, încasat la instanţa de fond de către avocatul ales al reclamantei SC B.B.G.C.P. SA, în faliment- prin lichidatori RVA I.S. SPRL şi P.C.B.R.S. IPURL, nu apare ca fiind nepotrivit de mare, instanţa neputând cenzura cuantumul onorariului raportat la valoarea pricinii, reţinând că obiectul împrumutului este de 300.000 dolari S.U.A., astfel că avocatul are posibilitatea să stabilească onorariul la circa 10 % din valoarea creditului, iar onorariul stabilit se situează sub acest procent.
Totodată, onorariul avocaţial avut în vedere de către instanţa de fond, cu prilejul determinării cheltuielilor de judecată, apare a fi stabilit în limita unui cuantum rezonabil, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea acţiunii deduse judecăţii şi complexitatea activităţii depuse de avocat.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 251 din 21 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3115/2009. Comercial → |
|---|
