ICCJ. Decizia nr. 3089/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3089/2009

Dosar nr. 11522/95/2008

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 2799 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis contestaţia formulată de petiţionarul P.M. împotriva deciziei nr. 571 din 1 noiembrie 2007 emisă de intimata SC M.S. SA, a constatat nulitatea deciziei şi a dispus repunerea petentului în funcţia deţinută anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Recursul formulat de intimata SC M.S. SA Rovinari împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 4525 din 12 iunie 2008 de Curtea de Apel Craiova, care a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Gorj, secţia comercială.

S-a reţinut, în considerentele deciziei că – în raport de obiectul acţiunii, ce a constat în contestarea unei decizii a intimatei de revocare a contestatorului din funcţia de director economic al societăţii, decizie ce a avut la origine două hotărâri ale Consiliului de Administraţie – competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţine instanţei comerciale.

Instanţa a avut în vedere faptul că petentul a exercitat funcţia de director comercial în baza unui contract de mandat comercial şi nu a unui contract de muncă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Prin sentinţa nr. 883 din 3 decembrie 2008, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a respins acţiunea în constatarea nulităţii absolute formulată de reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, petentul a fost revocat din funcţia de director comercial deţinută în cadrul societăţii, prin Decizia nr. 571 din 1 noiembrie 2007 – decizie emisă în baza unei hotărâri valabile a consiliului de administraţie ce nu poate face obiectul analizei instanţei conform principiului disponibilităţii.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 61 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.

Instanţa apelului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., privind obligativitatea hotărârilor instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate şi a reţinut că mandatul în baza căruia se exercită funcţia de director reprezintă o convenţie în sens „negotium" în baza căruia directorul reprezintă societatea, iar nu în sens „instrumentum", fiind fără relevanţă apărarea apelantului cu privire la inexistenţa unui înscris care să materializeze contractul de mandat.

S-a considerat că o astfel de convenţie există în cauză deoarece, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligaţiile şi răspunderea consiliului de administraţie sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 143 alin. (1) - consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori.

Drept urmare, directorii primesc mandatul prin delegare de la consiliul de administraţie, desfăşurându-şi această activitate în temeiul mandatului, iar dacă nu sunt membri ai consiliului de administraţie păstrează, simultan, şi calitatea de salariat al societăţii conform art. 1371 alin. (3) din lege, care prevede suspendarea calităţii de salariat pe durata exercitării funcţiei numai în ceea ce-i priveşte pe membrii consiliului de administraţie.

În fine, s-a reţinut că reclamantul a contestat revocarea sa din funcţia de director comercial şi nicidecum încetarea raporturilor de muncă, nesolicitând încadrarea în societatea pârâtă ca salariat, ci doar repunerea sa în funcţia de director comercial al societăţii.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, care a indicat în cuprinsul cererii prevederile art. 304 alin. (7), (8), (9) C. proc. civ., susţinând următoarele:

- Încadrarea sa la SC M.S. SA s-a făcut în baza unui contract de muncă.

- Funcţia de director comercial i-a fost atribuită printr-un act adiţional încheiat în temeiul Codului muncii.

- Neexistând un contract de mandat încheiat cu angajatorul, contestaţia împotriva deciziei de revocare din funcţie trebuia soluţionată prin prisma Codului muncii.

Prin întâmpinarea depusă la 16 noiembrie 2009, intimata SC M.S. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, deşi recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., din argumentele aduse în susţinerea acestora se constată că se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind schimbarea naturii actului juridic dedus judecăţii.

În cauză, actul juridic dedus judecăţii este dat de Decizia nr. 571 din 1 noiembrie 2007 emisă de intimată prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de director comercial al societăţii intimate.

Natura actului în discuţie, regulile aplicabile şi faptul că acesta este supus prevederilor Legii nr. 31/1990 au fost tranşate în mod irevocabil prin Decizia nr. 4525 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă.

Decizia menţionată a reţinut că petentul a exercitat funcţia de director comercial în baza mandatului comercial dat de consiliul de administraţie al societăţii, organism care a dispus ulterior revocarea din această funcţie potrivit art. 1431 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

În atare situaţie, criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi luate în considerare dată fiind Decizia anterior amintită ce a intrat în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 61 din 24 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3089/2009. Comercial