ICCJ. Decizia nr. 3175/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3175/2009
Dosar nr. 10532/95/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 849 din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a respins cererea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtului P.V., în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere că statutul unei societăţi cu răspundere limitată reprezintă împreună cu contractul de societate actul constitutiv al societăţii conform art. 5 din Legea nr. 31/1991 şi că orice modificare a actului constitutiv al societăţii se decide de către A.G.A. societăţii conform art. 194 lit. d) din Legea nr. 31/1991, astfel încât instanţa de judecată nu poate interveni în voinţa asociaţilor, voinţă ce a constatat esenţa înfiinţării societăţii.
Convocarea A.G.A. se face conform art. 195 din Legea nr. 31/1991 de către administratori o dată pe an sau ori de câte ori este necesar, precum şi de către un asociat sau un număr de asociaţi ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social.
S-a avut în vedere că pârâtul P.V. în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, nu are atributul modificării actului constitutiv al societăţii, atribut ce aparţine în exclusivitate A.G.A. conform textelor legale anterior menţionate, astfel încât, este neîntemeiată cererea de obligare a acestuia la daune cominatorii până la modificarea statutului societăţii, pârâtul neavând o astfel de obligaţie.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că sunt nefondate capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului P.V., în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL să convoace A.G.A.
Capătul patru de cerere, în forma în care a fost formulat, respectiv pârâtul, să fie obligat, în funcţie de rezultatul unei expertize contabile, să readucă în patrimoniul societăţii profitul diminuat greşit ca urmare a efectuării de investiţii şi cheltuieli nejustificate pentru perioada 2005 – momentul pronunţării sentinţei, s-a constatat că este inadmisibil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul P.V. în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, invocând în drept aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Apelantul pârât a criticat sentinţa apelată numai pentru faptul că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Prin Decizia nr. 73 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC E. SRL prin administrator şi asociat P.V. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în considerente că, în cauză, s-au emis trei împuterniciri avocaţiale, toate purtând data de 1 octombrie 2008, prin care se face dovada, până la proba contrară, că pârâtul P.V., în calitate de client, a încheiat în nume propriu trei contracte de asistenţă cu avocaţi diferiţi.
A mai reţinut că pârâtul P.V. a fost chemat în judecată în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, iar intimatul reclamant M.N. a contestat cuantumul onorariului de avocat pe care l-a apreciat nejustificat şi a apreciat că aceste cheltuieli s-au făcut fără aprobarea necesităţii şi oportunităţii lor de către A.G.A. De altfel şi apelul a fost declarat de pârâtul P.V., în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu şi nicidecum în nume propriu, iar pentru lipsa unor menţiuni, şi anume cele referitoare la obiectul împuternicirii avocaţiale în sensul celor expres prevăzute de legea invocată mai sus, nu poate fi sancţionată partea adversă, cum greşit s-a pretins în apel.
Aşa fiind, întrucât împuternicirile avocaţiale nu cuprind menţiuni referitoare la numărul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Gorj, s-a apreciat că nu se poate face dovada că acestea au fost întocmite pentru reprezentare şi asistenţă juridică în dosarul dedus judecăţii şi drept urmare, că intimatul reclamant nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC E. SRL Târgu Jiu, reprezentată prin administrator P.V., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi acordarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
Recurenta-pârâtă susţine astfel că din moment ce chitanţele de plată a onorariului de a avocaţi împreună cu împuternicirile avocaţiale sunt depuse în original în dosarul nr. 10532/95/2008 al Tribunalului Gorj, în mod evident nu puteau fi folosite şi într-un alt dosar; avocaţii respectivi apar şi în încheierile de şedinţă din dosar în baza acestor împuterniciri avocaţiale, iar omisiunea de a se trece pe împuternicirile avocaţiale numărul de dosar nu afectează valabilitatea acestora şi nu este prevăzută ca obligatorie nici în Legea nr. 51/1995, republicată, şi nici în Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, cuantumul onorariilor este proporţional cu activitatea desfăşurată de avocaţi, iar instanţa nu poate diminua acest cuantum.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului şi de hotărârile pronunţate în cauză se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii pot să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speţă, cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul P.V. a fost contestat de reclamantul M.N. şi apreciat ca nejustificat întrucât cheltuielile respective s-au făcut fără aprobarea necesităţii şi oportunităţii lor de către A.G.A.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, precum şi împrejurările speţei, rezultă că judecătorii care s-au pronunţat în cauză ar fi putut, - contrar susţinerilor recurentei-pârâte -, să procedeze la mărirea sau micşorarea onorariilor avocaţiale acordate, dar această discuţie este lipsită de relevanţă în prezenta cauză, deoarece, în speţă ne aflăm în prezenţa situaţiei în care onorariile avocaţiale nu s-au acordat, recurenta punând în discuţie justeţea unei astfel de soluţii de neacordare a acestora.
Or, se constată că soluţia criticată este justă, întrucât aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, împuternicirile avocaţiale nu cuprind menţiunile necesare, - în speţă, numărul dosarului -, pentru a face dovada că actele au fost întocmite pentru reprezentare şi asistenţă juridică în cauza dedusă judecăţii.
Totodată, apelul a fost declarat de pârâtul P.V., în calitate de administrator şi asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, or, pe împuternicirile avocaţiale aflate în discuţie este menţionat doar numele propriu al acestuia.
În consecinţă, se reţine că aprecierea instanţei de apel privind neacordarea cheltuielilor de judecată este judicioasă şi va fi menţinută ca fiind legală, iar recursul pârâtei se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 73 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3176/2009. Comercial → |
|---|
