ICCJ. Decizia nr. 3204/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3204/2009
Dosar nr. 1503/121/2007
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L. SRL Galaţi, prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Galaţi, în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SA Galaţi, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este posesor de bună credinţă al pontonului de acostare aflat la km 151 + 200 Faleza Port Galaţi, mal stâng Dunăre, având lungimea de 20 metri şi lăţimea de 7 metri, lăţime maximă 7,25 metri, înălţime 3,50 metri pescaj 1,30 metri, deplasament maxim 11 tone, posesiunea fiind netulburată din anul 1990 şi până în prezent.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 2829 din 15 octombrie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D.S. SA şi acţiunea comercială în constatare formulată de reclamanta SC L. SRL Galaţi, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 77 din 13 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. R 253/121/2007, s-a constatat că SC R. SA Galaţi este proprietara pontonului de acostare amplasat la dana fostei nave yacht LIBERTATEA, mal stâng Faleza Port Dunărea km 151 + 400 şi, în baza acestei sentinţe, SC R. SA a fost înscrisă ca proprietar de navă ponton de A.M.R. – Căpitănia Zonală Galaţi.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei instanţa de fond a reţinut că pârâta are temei să invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul bunului, iar, conform art. 1470 şi urm. C. civ., antreprenorul ce face o lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului. Cum pârâta a fost proprietara pontonului până la finalizarea lucrărilor de construcţie, ea are temei juridic să se considere proprietară şi, implicit, are calitate procesuală pasivă în acţiunea de faţă.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta, deşi are stăpânirea materială a bunului, nu are temei să posede bunul pentru sine (să se considere proprietara pontonului), stăpânind bunul pentru altul, fiind un simplu detentor precar în absenţa elementului intenţional şi, cum nu are această calitate, rezultă că nu i se poate recunoaşte posesia de bună credinţă sau dreptul de proprietate asupra pontonului.
Apelul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 2829 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 37/A din 11 mai 2009, desfiinţând sentinţa apelată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a soluţionat cauza pornind de la o calificare greşită a acţiunii deduse judecăţii, analizând calitatea reclamantei de posesor de bună-credinţă, respectiv de detentor precar, prin raportare la intimata-intervenientă SC R. SA, care nu mai avea calitatea de parte în proces la data soluţionării cauzei, după disjungerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC R. SA.
Astfel, reţine instanţa de apel, considerentele hotărârii relevă că prima instanţă a analizat fondul cauzei şi a ajuns la concluzia că reclamanta este detentor precar al bunului în litigiu prin raportare la intimata-intervenientă SC R. SA şi nu la intimata-pârâtă SC D.S. SA.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond a dat o calificare greşită acţiunii deduse judecăţii în sensul că a stabilit că acţiunea promovată este o acţiune în constatare pozitivă, deşi în cauză este o acţiune în constituire de drepturi deoarece se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara pontonului, având în vedere prezumţia conform căreia posesia de bună credinţă valorează titlu de proprietate.
Astfel, conchide instanţa de apel, soluţionarea cauzei pe fond trebuie să pornească de la calificarea juridică corectă a acţiunii şi în raport de această calificare să se soluţioneze cauza în contradictoriu cu pârâta, parte în proces, şi nu în contradictoriu cu intervenienta.
Împotriva acestei decizii intervenienta SC R. SA Galaţi a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului său intervenienta critică instanţa de apel pentru nesocotirea principiului fundamental al dreptului procesual civil al adevărului, prin ignorarea dreptului de proprietate al recurentei asupra pontonului din litigiu, drept opozabil erga omnes, posesia exercitată de SC L. SRL constând în exploatarea unei nave neînregistrate, neputând fi calificată, deci, ca o posesie de bună credinţă nici în raport de SC D.S. SA. Dacă, prin ipoteză, în rejudecarea cauzei s-ar constata calitatea SC L. SRL de posesor de bună credinţă cu referire la SC D.S. SA, ceea ce ar valora, în opinia recurentei, titlu de proprietate, o astfel de hotărâre nu s-ar putea aplica întrucât A.N., Căpitănia Portului Galaţi ar fi în imposibilitatea de a înmatricula în Registrul Naval acelaşi ponton cu doi proprietari diferiţi.
Examinând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.
Rezultă, în esenţă, în acest sens, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 257 C. proc. civ. ca şi ale art. 129 alin. (6) C. proc. civ., ignorând limitele investirii prin acţiunea introductivă de instanţă prin care reclamanta a solicitat să se constate doar că este posesor de bună-credinţă al bunului mobil din litigiu (dosar 5509/C/2005 Judecătoria Galaţi), cerere pe care netemeinic instanţa de apel o consideră drept acţiune prin care se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara bunului, dar pe care instanţa de fond a calificat-o corect, examinând-o prin prisma probelor administrate în cauză sub toate aspectele.
Astfel, în mod netemeinic a reţinut instanţa de control judiciar că sentinţa ar fi fost pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, caracterul devolutiv al apelului permiţând, în aceste condiţii, instanţei criticate să judece ea însăşi cauza. Din această perspectivă se vădesc a fi întemeiate şi criticile recurentului vizând o motivare defectuoasă şi o interpretare greşită a actului dedus judecăţii.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată este nelegală şi netemeinică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul promovat împotriva acesteia urmează a fi admis, iar Decizia recurată urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenienta SC R. SA Galaţi împotriva deciziei civile nr. 37/A din 11 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3208/2009. Comercial → |
|---|
