ICCJ. Decizia nr. 3210/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3210/2009
Dosar nr. 3300/100/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 26 ianuarie 2009 pronunţată în dosar nr. 3300/100/2008 al Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtei SC A.S.M. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferenţa dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social şi valoarea terenului cuprinsă în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 4 decembrie 1996 emis de M.A.A., reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit prin legislaţia în vigoare, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei începând cu data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea acesteia.
În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, art. 143 din HG nr. 577/2002 şi art. 1073 C. civ.
În acest context, Tribunalul a arătat că deşi este real că pârâta şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţia majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, prin emiterea de noi acţiuni, conform art. 12 din Legea nr. 137/2002, întârzierea în efectuarea acestei operaţiuni nu îi este imputabilă ci a fost cauzată de necesitatea clarificării situaţiei juridice a unor terenuri.
În privinţa valorii terenurilor au fost avute în vedere anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi dispoziţiile art. 143 din HG nr. 577/2002 şi cele ale art. 6 din HG nr. 834/1991, astfel încât prin hotărârea A.G.E.A. din 26 octombrie 2007, pârâta a procedat la majorarea capitalului social, în conformitate cu aceste prevederi legale.
Totodată, faţă de împrejurarea că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile HG nr. 107/2008 care au modificat dispoziţiile art. 6 din HG nr. 834/1991, nu este utilă efectuarea unei expertize contabile în contextul în care, reclamanta, deşi a invocat prin acţiunea introductivă o atare probă, ulterior nu a mai solicitat încuviinţarea acesteia.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 58 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale anterior menţionate, iar probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că pârâta s-a conformat obligaţiei legale de majorare a capitalului social cu valoarea reactualizată a terenurilor pentru care a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform criteriilor prevăzute de art. 6 din HG nr. 834/1991 şi respectiv potrivit pct. II din anexa la Normele aprobate prin HG nr. 500/1994.
În aceste condiţii, arată instanţa de apel, o eventuală expertiză contabilă care să stabilească valoarea de piaţă a terenurilor în concordanţă cu dispoziţiile HG nr. 107/2008, nu era utilă şi concludentă cauzei întrucât acest act normativ nu este incident în speţă fiind adoptat ulterior derulării operaţiunilor de evaluare şi majorare a capitalului social al pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta reluând argumentele din acţiunea introductivă şi criticile din apel, invocă faptul că pârâta a majorat necorespunzător şi cu întârziere capitalul social al societăţii, fără a respecta prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 şi respectiv art. 143 din HG nr. 577/2002, în sensul că prin reactualizarea efectuată nu s-a respectat coeficientul de reevaluare stabilit prin legislaţia în vigoare, ci a fost preluată valoarea din anexele certificatului de proprietate, împrejurare care i-a produs recurentei, în calitate de acţionar, un prejudiciu.
De asemenea, susţine recurenta, la efectuarea majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care pârâta a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate trebuiau avute în vedere dispoziţiile HG nr. 834/1991, HG nr. 500/1994, care stabileşte coeficientul de actualizare a valorii terenurilor, precum şi cele ale HG nr. 983/1998, HG nr. 95/1999 şi respectiv HG nr. 403/2000 şi HG nr. 1553/2003 potrivit cărora pentru determinarea valorii juste trebuie avut în vedere şi indicele de inflaţie şi preţul pieţei – toate aceste dispoziţii legale fiind incidente speţei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, se impune precizarea că recurenta în calitate de reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, pe prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 şi dispoziţiile art. 1073 C. civ., care au constituit obiectul analizei instanţei de fond şi de apel, motiv pentru care recurenta nu se poate prevala în recurs de alte acte normative pentru a susţine nelegalitatea soluţiilor anterioare, cu consecinţa că şi instanţa de recurs va examina litigiul în limitele investirii şi temeiurilor de drept invocate iniţial.
Din această perspectivă, se va reţine că intimata conformându-se obligaţiei prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor şi clarificarea situaţiei juridice a acestora a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor preluată din anexele certificatului reactualizată potrivit art. 143 din HG nr. 577/2002 şi anexei II a HG nr. 500/1994. Totodată au fost avute în vedere dispoziţiile art. 6 din HG nr. 834/1991, în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii A.G.E.A. din 26 octombrie 2007 prin care s-a majorat capitalul social al intimatei, cu valoarea contestată prin prezenta acţiune de recurentă, iar efectele acestei hotărâri nu pot fi înlăturate sau anulate în această modalitate.
În consecinţă, recursul reclamantei se va respinge în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 58/2009 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3211/2009. Comercial → |
|---|
