ICCJ. Decizia nr. 3254/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3254/2009
Dosar nr. 2367/115/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2134 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Caraş Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E.S. SA BUCUREŞTI în contradictor cu pârâta SC E.D. BANAT SA având ca obiect pretenţii băneşti, subsecvent respingerii excepţiei invocate de pârâtă cu privire la tardivitatea acţiunii.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 30 septembrie 2005 iar nu la data emiterii facturilor fiscale pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, 31 august 2005, acţiunea fiind promovată anterior împlinirii termenului de prescripţie, respectiv la 4 septembrie 2008, aşa încât excepţia tardivităţii ei s-a apreciat ca neîntemeiată.
S-a mai reţinut că două din cele trei facturi invocate prin acţiune au fost recunoscute de pârâtă care a şi procedat la efectuarea plăţilor menţionate în acestea prin ordinul de plată nr. 365 din 3 octombrie 2005.
În ce priveşte factura din 31 august 2005 pentru prestări servicii auto, aceasta nu a fost recunoscută şi nici acceptată la plată de către pârâtă, întrucât a apreciat că suma pretinsă ar reprezenta diferenţa de valoare pentru sumele alocate pentru lunile mai şi iunie 2005.
Instanţa de fond reţinând că pentru plata serviciilor auto pe lunile august 2005, în baza contractului nr. 432 din 27 ianuarie 2005 reclamanta a emis două facturi cu sume distincte în baza unui singur centralizator fără a se face distincţie între serviciile prestate, a apreciat că pentru factura în speţă din 31 august 2005 pentru suma totală de 163.014,58 lei, serviciile auto sunt nedovedite, situaţie în care în temeiul art. 1169 C. civ. a respins acţiunea iar pe cale de consecinţă şi petitele accesorii.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, susţinând că instanţa de fond nu a stabilit situaţia de fapt în acord cu probele administrate şi că în mod greşit a aplicat prevederile art. 1169 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 85 din 28 aprilie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Reanalizând probele administrate, instanţa de apel a ajuns la concluzia că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, primind apărările pârâtei intimate cu privire la faptul că valorile stabilite prin contractul cadru de prestări servicii în temeiul căruia reclamanta a prestat pentru pârâtă diferite servicii de autobază, emiţând mai multe facturi, inclusiv cea din 31 august 2005 pentru suma de 163.014,58 lei, au fost modificate şi reduse de comun acord prin memorandumul din 2 martie 2005.
Instanţa de apel a înlăturat criticile apelantei cu privire la caracterul abuziv al clauzelor memorandumului faţă de conţinutul clar al acestora şi de atitudinea reclamantei de a nu solicita anularea lor şi minuta pe care părţile au încheiat-o la 1 august 2005, apreciind, deci, ca justificat refuzul pârâtei în a efectua plata facturii menţionate.
În contra deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC E.S. SA, solicitând desfiinţarea acesteia în totalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului declarat, recurenta dezvoltă criticile care urmează:
1. încălcarea rolului activ la judecătorului prin necomunicarea întâmpinării depusă la dosar de intimată, în acord cu prevederile art. 116, art. 86, art. 96 C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 CEDO;
2. instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice fără a ţine cont de actele de la dosar şi de faptul că memorandumul încheiat a doua zi după contract a avut aplicabilitate pentru lunile mai şi iunie 2005, nu şi pentru luna august 2005 când aplicabil era numai contractul, fiind de neînţeles invocarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 969 C. civ.;
3. factura în cauză nu este o factură de diferenţă, cum greşit a constatat instanţa ci o factură pentru serviciile prestate, în baza centralizatorului pentru luna august însuşit de pârâtă fiind emise, trei facturi fiscale dintre care două au fost achitate de pârâtă, prin adresele pe care le-a emis aceasta necontestând prestarea serviciilor.
Intimata SC E.D. BANAT SA a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ale cărei considerente le susţine.
Susţine intimata că pe tot parcursul procesului în apel i-a fost respectat dreptul reclamantei la un proces echitabil, nefiindu-i încălcate drepturile procesuale.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la motivele de recurs pe care recurenta le-a indicat prin raportare la prevederile art. 304 C. proc. civ. este de observat că au corespondent în criticile dezvoltate motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 8 C. proc. civ. conform căruia instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin greşita lui interpretare se raportează la memorandumul pe care părţile l-au încheiat, cât priveşte durata lui de valabilitate.
1. În dezvoltarea motivului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat de recurentă necomunicarea întâmpinării din apel prin raportare la prevederile art. 116 alin. (1), art. 86 alin. (1) şi art. 96 C. proc. civ.
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Necomunicarea întâmpinării nefind sancţionată cu nulitatea prevăzută anume de lege, partea trebuia să invoce vătămarea pricinuită prin aceasta, conform art. 208 alin. (3) C. proc. civ., până la prima zi de înfăţişare ce i-a urmat şi înainte de a primi concluzii în fond, situaţie nedovedită în cauză de recurentă.
De altfel, cauza fiind una comercială se aplică cu prioritate normele speciale prevăzute de art. 7201 şi urm. C. proc. civ., care au ca scop soluţionarea cu precădere a proceselor şi cererilor în materie comercială.
În atingerea acestui scop art. 7204 prevede pentru pârât obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată fără a se reglementa pentru instanţe obligaţia de comunicare a ei ci, conform art. 7205 alin. (3) „la cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării precum şi pentru studierea acesteia de către pârât".
S-a constatat că reclamanta apelantă a lipsit la unul din termenele acordate în apel şi, deşi prezentă la termenul la care cauza s-a soluţionat, aceasta nu a solicitat un termen scurt pentru a studia întâmpinarea depusă la dosar de intimată anterior primului termen de judecată.
Prin urmare, susţinerea recurentei cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil conform primului paragraf din art. 6 CEDO este fără temei juridic, cum, de altfel tot fără temei este şi susţinerea cu privire la încălcarea de către judecător a art. 129 alin. (4) şi (5) câtă vreme recurentul nu şi-a respectat propria obligaţie prevăzută de art. 129 alin. (1) C. proc. civ. de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului în condiţiile legii şi de a-şi proba pretenţiile şi apărările.
2. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că ceea ce recurentul critică nu este greşita interpretare a memorandumului ci extinderea valabilităţii prevederilor lui la o perioadă pe care acestea nu au avut-o în vedere, respectiv la luna august 2005.
Numai că potrivit art. 1 din Memorandum valabilitatea acestuia se raportează la anii 2005 şi 2006 iar luna august 2005 este sub incidenţa acestuia, minuta încheiată subsecvent memorandumului conform căreia „pentru perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2005, se vor aplica tarifele auto valabile la nivelul lunii aprilie 2005, reduse cu 10" raportându-se la prevederile lui.
Drept urmare, instanţa de apel a dat o corectă interpretare prevederilor memorandumului şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 969 C. civ., documentul astfel intitulat fiind o convenţie a părţilor cu efecte obligatorii în ce le priveşte, aşa încât criticile recurentei subsumate cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC. E.S. SA BUCUREŞTI, S.I.S.E.E. BANAT, împotriva deciziei nr. 85 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3259/2009. Comercial → |
|---|
