ICCJ. Decizia nr. 3318/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3318/2009
Dosar nr. 7937/1/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 22 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 13116/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererilor de apel formulate de reclamanta SC I.S.R.O.P. SRL BUCUREŞTI şi de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 11006 din 5 octombrie 2007, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 13116/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, depinde de modul de soluţionare a litigiului ce face obiectul dosarului civil nr. 2549/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ce are ca obiect anularea ofertei reale de plată urmată de consemnaţiune.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC I.S.R.O.P. SRL BUCUREŞTI întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 3041 şi pct. 9 şi art. 723 C. proc. civ., criticând-o ca fiind nelegală şi pronunţată de instanţă prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ale cărei condiţii nu sunt îndeplinite.
În motivarea recursului său, recurenta reclamantă susţine în esenţă că încheierea de suspendare este contrară acestui text, raportul de dependenţă fiind invers celui reţinut de instanţa de apel, avându-se în vedere obiectul acţiunii celor două dosare: pe de o parte cererea sa de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat să se constate că este proprietara unui număr de 319.771 acţiuni la SC A.C.S. SA în baza contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. B020 din 23 februarie 2000 şi obligarea pârâtei să elibereze documentul care să facă dovada plăţii acţiunilor solicitate şi cererea reconvenţională a A.V.A.S. prin care a cerut să se constate contractul menţionat desfiinţat la 18 octombrie 2006, prin operarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut la clauza 5.5 şi obligarea reclamantei la plata de daune-interese în cuantum de 284.036,59 lei reprezentând penalităţi datorate pentru neachitarea diferenţei de preţ, aferente perioadei 14 august 2006 – 18 octombrie 2006, în condiţiile prevăzute de art. 21 din OG nr. 25/2002, modificată (dosar nr. 13116/3/2007) şi acţiunea intentată de A.V.A.S. în timpul primului ciclu procesual, de anulare a ofertei reale de plată a restului de preţ stabilit prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, urmată de consemnaţiune, acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 2549/299/2008 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Recurenta reclamantă a precizat că anterior promovării acţiunilor ce formează obiectul dosarelor susmenţionate, prin Decizia comercială nr. 585 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă, s-a reţinut existenţa şi valabilitatea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. B020 din 23 februarie 2000 şi că în raport de cererea sa, instanţa a confundat dreptul dedus judecăţii, cu oferta de plată urmată de consemnaţiune, care nu reprezintă decât un mijloc de probă în dovedirea obligaţiei sale de plată, ignorându-se de altfel şi considerentele deciziei comerciale nr. 874 din 12 martie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tot în cadrul acestui ciclu procesual.
Recurenta reclamantă a mai susţinut că prin soluţia dată, instanţa de apel a încălcat principiul celerităţii, cât şi dreptul său la un proces echitabil sub aspectul duratei, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului dându-se eficienţă, în mod nepermis, abuzului de drept, interzis de art. 723 C. proc. civ.
Intimata pârâtă A.V.A.S. Bucureşti prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1)instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că prin sentinţa comercială nr. 11006 din 5 octombrie 2007 Tribunalul Bucureşti a respins atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei şi a admis apelul A.V.A.S. declarat împotriva sentinţei nr. 11006 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvenţională a A.V.A.S., a constatat reziliat contractul nr. B 020 din 23 februarie 2000, a obligat reclamanta la plata despăgubirilor în sumă de 284.036,59 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 874 din 12 martie 2009 a admis recursul reclamantei SC I.S.R.O.P. SRL Bucureşti, a casat Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2008 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
De asemenea, rezultă că pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti s-a înregistrat dosarul nr. 2549/299/2008, ce are ca obiect acţiunea intentată de A.V.A.S. prin care a cerut anularea ofertei de plata urmată de consemnaţiune.
Totodată se constată că, în calea de atac a apelurilor promovate de părţile menţionate, la termenul de judecată din data de 22 iunie 2009 fixat pentru rejudecarea apelurilor, la solicitarea A.V.A.S., Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecăţii apelurilor declarate împotriva sentinţei comerciale nr. 11006 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 13116/3/2007, apreciindu-se că soluţionarea cauzei acestuia depinde de modul de soluţionare a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 2549/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Este de observat în raport de situaţia de fapt, că verificarea existenţei valabile a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni şi a obligaţiei de plată, şi în mod direct a dreptului de a recurge la oferta reală de plată urmată de consemnaţiune ce formează obiectul prezentei cauze, primează verificării îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a acestui drept a căror lipsă ar atrage nulitatea ofertei, din dosarul nr. 2549/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1.
Cum în realitate, lucrurile stau exact invers, în sensul că, soluţia care se va pronunţa în dosarul nr. 2549/299/2008 depinde de modul în care se va soluţiona prezenta cauză, se reţine că nu sunt întrunite cerinţele stabilite de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru ca instanţa de apel să fi putut suspenda judecata apelurilor, încheierea recurată fiind nelegală.
Faţă de cele de mai sus, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, şi, pe cale de consecinţă, încheierea recurată urmează a fi modificată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC I.S.R.O.P. SRL BUCUREŞTI împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială pronunţată în dosarul nr. 13116/3/2007 pe care o casează şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3327/2009. Comercial → |
|---|
