ICCJ. Decizia nr. 3272/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3272/2009
Dosar nr. 1888/91/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1888/91 din 3 iunie 2007 la Tribunalul Vrancea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC F.S. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC D. SRL Focşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige la plata sumei de 100.000 euro, contravaloarea în lei la data plăţii a prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a exploatării fără drept a obiectului brevetului de invenţie din 2007 pentru perioada 30 aprilie 2007 – 30 iulie 2007.
Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr. 80 din 13 iunie 2008 a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 25.000 euro, echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune.
Ca parte căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei şi suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva menţionatei hotărâri, pârâta a declarat apel, formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de apel, cerere care a fost admisă în şedinţa publică din 19 decembrie 2008, reţinându-se că procedura de comunicare a hotărârii este nulă.
Prin Decizia nr. 122/A din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focşani, cu sediul în Focşani, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei civile nr. 80 din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa nr. 80 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vrancea şi a trimis cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că prima instanţă a judecat cauza fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu pârâta.
Astfel, din dovezile aflate la dosar, rezultă că, factorul poştal a subliniat că citaţia „a fost afişată pe uşa principală a locuinţei destinatarului, pe uşa principală a clădirii, a hotelului", ceea ce atrage nulitatea actului procedură şi a hotărârii apelate, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece fiind subliniate toate cele trei sedii indicate în citaţie, nu se poate stabili în condiţiile prevăzute de textul de mai sus, unde a fost citată apelanta - pârâtă la soluţionarea în fond a cauzei.
Reclamanta a formulat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de repunere în termen, contrar dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., atât timp cât prin cerere s-a invocat doar faptul că actul a fost afişat cu încălcarea „art. 922" C. proc. civ. faţă de calitatea părţii de persoană juridică, - articol inexistent, iar cât priveşte admiterea apelului, s-au aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., potrivit cărora afişarea actului de procedură se poate face dacă nicio persoană juridică nu a fost găsită la sediu, ori la dosar există suficiente dovezi că a cunoscut despre proces şi a făcut şi apărări.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru cele ce se vor arăta.
Instanţa de apel a fost învestită cu cererea de apel formulată de pârâtă şi cu o cerere de repunere în termen, prin care partea a invocat faptul că nu a putut declara în termen calea de atac, deoarece comunicarea hotărârii apelate s-a făcut prin afişare, luând cunoştinţă despre aceasta doar cu ocazia comunicării somaţiei în vederea executării silite.
În consecinţă, instanţa de apel a admis cererea şi a repus partea în termenul de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., deşi acestea, pentru a fi aplicate, fac trimitere la o împrejurare mai presus de voinţa părţii care să o fi împiedicat să exercite calea de atac. Această situaţie nu se regăseşte în cauză şi, deci, admiterea cererii întemeiată pe acest text de lege nu putea fi primită.
Dimpotrivă, faţă de situaţia reţinută prin raportare la dispoziţiile art. 100 pct. 7 C. proc. civ., incidente, în cauză, instanţa, din oficiu, era obligată să dea eficienţă dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ. raportat la art. 102 C. proc. civ. şi să verifice dacă cererea de apel a fost introdusă în termen sau este tardiv formulată, caz în care soluţionarea pe fond nu mai era posibilă.
Cum instanţa de apel nu a analizat, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepţia de tardivitate a apelului şi pentru a nu încălca principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece, admiterea acesteia ar fi exclus analizarea celorlalte critici din apel şi ar face, astfel, imposibilă analizarea restul motivelor din cererea de recurs, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa hotărârea cu trimitere la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.S. SRL Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 122 din 19 decembrie 2008, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3265/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3273/2009. Comercial → |
|---|
