ICCJ. Decizia nr. 3276/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3276/2009
Dosar nr. 118/1259/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 24 iulie 2006, reclamanta SC T.M.C. SA, cu sediul în Filiaşi, judeţul Dolj, societate aflată în insolvenţă, prin lichidatorul judiciar numit A.S. SA Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, a chemat în judecată pe pârâta SC P.I.T. SRL, cu sediul în Piteşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i plătească creanţa în sumă de 1.688.805.152 lei rol (168.880,51 lei ron).
Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5020/COM/2006, Tribunalul Dolj a dispus conexarea dosarului nr. 5020/COM/2006 la cauza de faţă, apreciind că sunt întrunite cerinţele art. 164 C. proc. civ.
Legal citată, pârâta SC P.I.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj în soluţionarea cauzei de faţă şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fond a arătat că cererea nu este întemeiată întrucât prin metoda compensării, prin bilete la ordin, facturi de marfă şi ordine de plată, şi-a achitat toate datoriile către reclamantă, care în prezent nu mai are calitatea de creditor.
Prin sentinţa comercială nr. 499 din 15 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2129/63/2006 (număr în format vechi 5020/COM/2006), Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, urmare admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale invocată prin întâmpinare.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2129/63/2006, Tribunalul Argeş, secţia civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Comercial Argeş, reţinând natura comercială a litigiului de faţă.
Prin sentinţa nr. 808/C din 8 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul nr. 118/1259/2008, a fost respinsă excepţia prescripţiei invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC T.M.C. SA, prin lichidator judiciar SC A.S.I. SPRL, împotriva pârâtei SC P.I.T. SRL şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 78.880,51 lei ron cu titlu de creanţă datorată.
A fost respinsă cererea reclamantei privind plata sumei de 90.000 lei ron, ca neîntemeiată.
Analizând în mod prioritar excepţia invocată, instanţa a reţinut că a intervenit cauza de întrerupere prevăzută de dispoziţiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, respectiv recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Procesul - verbal de conciliere datat 6 februarie 2004, (dosarul nr. 2129/63/2006) prin care pârâta SC P.I.T. SRL, prin semnătura directorului său general şi cu aplicarea ştampilei societăţii, propune stingerea parţială a debitului, prin girarea unui bilet la ordin în valoare de 900.000.000 lei, cu condiţia ca reclamanta SC T.M.C. SA să-şi retragă acţiunea iniţială la Judecătoria Piteşti, constituie înscrisul care întrerupe cursul prescripţiei.
Pe fondul pretenţiilor, instanţa a constatat că înscrisurile care atestă diverse plăţi făcute către reclamantă sunt din anii 2002 – 2003, urmare raporturilor comerciale existente între părţi la acea dată, fără a dovedi căs-ar fi făcut vreo plată după data de 6 februarie 2004 (dată apreciată ca reprezentând recunoaşterea datoriei, făcută prin procesul - verbal sus menţionat, care a întrerupt prescripţia).
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat apel pârâta, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2009, a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a dat o rezolvare greşită excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, nefiind îndeplinite condiţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, deoarece cererea de chemare în judecată pentru emiterea unei somaţii de plată a aceleiaşi sume a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 885/C din 28 iunie 2004 a Tribunalului Argeş (dosarul nr. 2129/63/2006 al Tribunalului Dolj, venit prin declinare de competenţă), iar procesul - verbal, reţinut de către prima instanţă ca reprezentând o recunoaştere a datoriei, nu are conţinutul care să conducă la concluzia la care a ajuns instanţa, şi astfel, nu este de natură a întrerupe cursul prescripţiei.
În cuprinsul acestuia este menţionat doar că „ (...) conducerea SC T.M.C. SA este rugată să continue negocierile de recuperare a sumelor solicitate, cu excepţia biletului la ordin în sumă de 900.000.000 lei, sumă ce v a fi considerată recuperată de către SC T.M.C. SA".
Drept urmare, pârâta nu şi-a manifestat voinţa de a plăti, pentru ca aceasta să reprezinte o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând în drept dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat, în esenţă, că hotărârea este nelegală, deoarece instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 în condiţiile în care procesul - verbal de conciliere face dovadă deplină în sensul recunoaşterii datoriei totale, părţile stabilind că vor continua negocierile numai în ceea ce priveşte modalitatea de plată, iar plăţile parţiale efectuate la 15 septembrie 2003 şi februarie 2004, reprezintă tot o recunoaştere şi sunt în măsură, individual, să producă efecte în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, în sensul că după fiecare plată, cursul prescripţiei se întrerupe şi începe să curgă un termen nou de 3 ani.
Intimata - pârâtă a formulat, în apărare excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei susţinând că recursul a fost declarat de lichidatorul judiciar SC A.S.I. SPRL al SC T.M.C. SA Filiaşi, societate în faliment, în nume propriu şi nu ca reprezentant legal al acesteia şi, deci, nu are calitate neexistând identitate între reclamant şi titularul dreptului dedus judecăţii.
Analizând cu prioritate excepţia, invocată, potrivit art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, deoarece aşa cum rezultă din chiar conţinutul cererii de recurs declararea căii de atac s-a făcut de lichidatorul judiciar în numele şi pentru societatea aflată în faliment, potrivit Legii nr. 85/2006, aceasta neputându-şi exercita drepturile procesuale în nume propriu, deoarece are o capacitate de exerciţiu restrânsă.
Analizând pe fond recursul formulat de reclamantă se găseşte fondat.
Potrivit susţinerilor reclamantei, prin actele de cedare creanţe din 28 decembrie 2001 şi 4 aprilie 2002, pârâta SC P.I.T. SRL Piteşti a beneficiat de suma de 2.860.000.000 rol (286.000,00 rol) din soldul creditor al SC T.M.C. SA Filiaşi, pârâta făcând mai multe plăţi, astfel încât, creanţa născută din prima cesiune s-a stins integral, iar din cea de a doua cesiune a mai rămas o diferenţă de 168.880,51 lei din total de 200.000,00 lei.
Plăţile pe care pârâta le-a făcut la 15 septembrie 2003, în valoare de 6.000,00 lei, prin emiterea biletului la ordin din 2003 şi cea aferentă procesului - verbal de conciliere din 6 februarie 2004, când s-a emis un bilet la ordin, în valoare de 90.000,00 lei au produs efecte în sensul întreruperii cursului prescripţiei.
S-a reţinut de către instanţa de apel cu raportare la procesul - verbal de conciliere din 6 februarie 2004, când s-a emis şi ultimul bilet la ordin, de plată parţială, că nu sunt întrunite cerinţele art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, deoarece recunoaşterea datoriei trebuie să fie neîndoielnică, ori din perspectiva acestei condiţii, legea nu cere ca recunoaşterea să fie neapărat expresă, ea putând să fie şi tacită, rezultând din acte precum executarea parţială a obligaţiei – ceea ce în cauză s-a şi produs prin plăţile din 15 septembrie 2003 şi 6 februarie 2004, cu privire la obligaţia ce a făcut obiectul cesiunii din 4 aprilie 2002.
Raportând aceste plăţi la data introducerii acţiunii, care a fost la 24 iulie 2006, se constată, deci, că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, din perspectiva art. 17 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia întreruperea şterge prescripţia întreruptă înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie, în cauză de 3 ani.
Constatând, totodată că instanţa de apel nu a analizat apelul, pe fond, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea şi, în consecinţă, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei SC A.S.I. SPRL Craiova, invocată de către intimata - pârâtă SC P.I.T. SRL Piteşti.
Admite recursul declarat de SC A.S.I. SPRL Craiova, împotriva deciziei Curţii de Apel Piteşti nr. 8 din 30 ianuarie 2009, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3273/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3283/2009. Comercial → |
|---|
